Pe cine, pe cine să cânt
în jocul cu morți fugiți de pe dric?
Priviți: la femei un al treilea
ochi iese-n buric.
Din pântecul gol se jită ca luna
rotund și flămând.
De mine eu însumi râzând
am scris un poem pentru una.
Dar unde sunt fetele toate
câte ne iau tinerețea vioaie?
De vrei să te-nsori, cântărețe,
cunună-te-n staul c-o oaie.
Ca facla de ceară topește-te-n cântec,
alină-te-n paiele roase din șură.
Octombrie-auriul îți aruncă inele
cu mâini tremurate de salcie sură.
Volumul Moscova cârciumărească
Sensul versurilor
The poem explores themes of mortality, the fleeting nature of youth, and a sense of existential questioning. It uses vivid imagery and symbolism to convey a feeling of melancholy and decay, reflecting on the loss of innocence and the inevitability of death. The poem creates a surreal and unsettling atmosphere, inviting the reader to contemplate the deeper meanings of life and existence.