autumn

Serghei Esenin – Pe Cine Să Cânt

de

Pe cine, pe cine să cântîn jocul cu morți fugiți de pe dric?Priviți: la femei un al treileaochi iese-n buric.Din pântecul gol se jită ca lunarotund și flămând.De mine eu însumi râzândam scris un poem pentru una.Dar unde sunt fetele toatecâte ne iau tinerețea vioaie?De vrei să te-nsori, cântărețe,cunună-te-n staul c-o oaie.Ca facla de ceară … Citește mai mult

Costel Zăgan – Fiul Plumbului

de

Aud ploaia recitând din Bacoviamateria geme ca un galben corbsunt singur eşti singur este singurnumai Dumnezeul toamnei e orb.Septembrie ca o şampanie se agitătoţi copacii au la gât parcă felinareviolet lacrimi paradisul ca dinamitătrece poetul şi moartea dispare.poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)

Alexandru Macedonski – Rondelul Plecării

de

Rondelul plecării.Am să mă călătoresc –Sunt furat ca de ispite,S-o voiesc, să n-o voiesc,Spre ținuturi negândite.Vara este pe sfârșite.Flori în suflet veștejesc.Am să mă călătoresc.Sunt furat ca de ispite.Luminișuri străluciteViața mea o cuceresc.Aripi tainice îmi cresc,Aripi zilnic mai grăbite.Am să mă călătoresc.

Cassian Maria Spiridon – Semne Întunecate

de

Stăm unul lângă altulAvem clipa înspumată de tsunamiȘi nu-i de mirareCum inima se-nnegureazăDe întristareaCe zilele ni le scrutează.Vezi vântul cum smulgeUna câte unaFrunzeleDin ramuriPrecum din pomul viețiiZi și noapteTimpul ți le ia ofrandă.Se pregătesc copaciiSemne întunecatePe albul care vineÎși pierd cu fiecare palăUmbraHieroglife pe cerul încă luminosAl toamnei

Ion Vinea – Declin

de

O tristețe întârzie în minecum zăbovește toamna pe câmp,nici un sărut nu-mi trece prin suflet,nici o zăpadă n-a descins pe pământ.Cântecul trist, cântecul cel mai tristvine cu clopotul din asfințit,îl auzi în glasul sterp al vrăbiilorși răspunde din umilința talăngilor.E toată viața care doare așa,zi cu zi pe întinderea stepelorîntre arborii neajunși la cer,între apele … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Întâmplării

de

Dacă vântul toamnei a venit cu noriiGata să-și reverse ploile-n visări,Gândul meu tresare și, de apăsări,Trece și aleargă-n țărmuri iluzorii.Poate îl așteaptă coardele viorii,Care-l fac să uite ploaia-n depărtări,Stropii reci în valul nesfârșitei mări,Dincolo de umbre, să-și găsească sorii.Dacă e lumină-n lumi de peste zăriUnde visul toamnei nu e sclav schimbării,Voi învinge, singur, lungile-nserări.Și voi … Citește mai mult

Ioan Alexandru – 6 August

de

Se schimbă frunzele-n păduriCreștetul verde-ncepe să păleascăSe-ntâmplă-n viețuirea tuturorUn fel de împăcare nelumească.Începe toamna, cețurile-n zoriÎntârzie să plece de pe țarăȘtergare uriașe atârnă de stejariȘi-i foarte frig pe lumea din afară.Toate se-ntorc de-acum spre miezul lorColumba strigă apele pe numeSâmburele lin de milă legat interiorȘi-arată fața rece către lume

Ion Barbu – Peisaj Retrospectiv

de

O, desfrunzirile din urmă!Te uită, vastele păduriStau veștede sub greaua turmăDe nori haotici și obscuri.Te uită, soli ai crustei albeCe-o să se așeze, de pe-acumÎn dantelări de fine salbe,Pe tufa umedă, pe drum.Un cinic puf au nins scaieții…Și totuși iată-mă venitÎn fața toamnei și-a tristețiiCu gândul iarăși ispitit.De-avântul surd care destindeTot mai departe largu-i zborDeasupra … Citește mai mult