Puțin pământ ars,
ca sub soare fierbinte.
De parcă o fată-a rămas
c-un gest înainte
și mâna curmată deodată;
și fără să poată
atinge ceva,
țâșnind din simțirea sa, parcă,
să se-atingă pe sine încearcă,
ca o mână bărbia, abia.
Noi înălțăm aceste figurine
și le-ntoarcem pe rând,
și-aproape să credem ne vine
că-nțelegem ce taină le ține –
dar să cuprindem în gând
tot ce-a fost, înainte de toate,
mai profund și diafan,
și să surâdem mai limpede, poate,
decât mai devreme c-un an.
Sensul versurilor
The poem reflects on the nature of art and understanding. It suggests that we can never fully grasp the essence of something, no matter how closely we examine it, and that time and perspective can alter our understanding.