Versuri corectate și adnotate
Din transformări de nedescris învie,Aceste plăsmuiri: să simți! Să crezi în joc!Că flacăra se face scrum se știe,Dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc.Magie-i tot! Iar într-al vrajei vast ținut,Vorba comună către slăvi țâșnește,Precum un crescător de păsări izbuteștesă-și cheme porumbelul nevăzut.
Definiții.Fluturii sunt pielea lepădatăa unui animalce n-a existat niciodată.Oglinda e o piele de lapte jupuit.Poetul e un cumsecadetraficant de cascade,poetul e un tânăr fructori un bătrân apeduct.
La plecare Van Gogh a lăsat aprinsălampa aceea neagră pe masă așadarspațiul meu rămâne neschimbat viețuieștecu fluturii lângă pâinea gloriei uscatăcurând voi mânca o pereche de ardeiși o roșie luminoasă ca inima viețiila sărbătoarea morții mele desigur
Cuvântul dus-întors.Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
Lumina îi venea din zenit.Așa e-n Auvers mansardaunde-a trăit parcă luni – a trăidacă acoperă-n cazul datnesfârșitul.Van Gogh, Crist al nostru.Zeu vrajbei. În cumpănă cu exploziilesolare.Încăpereastând martoră. Doar lucarnaprin care ceru-și vărsa teroarea ca printr-o pâlnieîntr-un singuramarpahar.
În cadrul vieții tale, plinăDe-atâta artă și lumină,Ca prototipul genial,Creat de-acele minți mărețe,Plină de foc și frumusețe,De cel mai gingaș ideal.Te-aud, te văd și nu pot spuneEști interpretul sau anumeFiința care a trăitÎn mintea geniului careVisat-a fară de asemănareUn tip ce-n lume n-a găsit?
Ulcioare-nchipuind s-adape,au forme fetele parcă-ntr-adinsalcătuite să ne scape.Sunt ca din flăcări, ca din ape.Ulcioare vii, de neînvins.Le vezi cu gândul, prin pleoape.O amăgire e că le-ai cuprins,oricât cu fapta te-ai deprins.
Nu-mi pasă de rime. Rareorivezi doi copaci la fel, unul lângă altul.Gândesc și scriu tot așa cum florile au culoare,dar cu mai puțină măiestrie în modul de-a mă exprima,fiindcă îmi lipsește simplitatea divinăde-a fi cu totul doar exterioru-mi.Privesc și mă emoționez,mă emoționez așa cum apa curge pe un povârniș,și poezia mea e naturală ca vântul … Citește mai mult
Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântulÎn pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,Și drumului s-așterne în goana gânduluiFugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântulPe coarde numărate ești nevoit să-l sui,Și nu se schimbă piatra informă în statuiDe n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.Năuci, … Citește mai mult
Un măgaravea un critic într-un paharși-un poet în buzunar.Poetul a scos din cutieo poezie fistichie.Criticul a-nfipt în poetun stilet concret.Printre copitele dinapoimăgarul face caca pe-amândoi.