Întâi ți se dă corpul doar ție cu chirie
până pricepi că-s sute de locatari în el.
Penibil ca o gloabă ce intră-n fierărie
c-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inel
o să te joci o viață de-a butlerul cu lordul
ce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,
te duci la spițerie că te trimite cordul
să-i iei anticolivă și prafuri antidric,
o să-ți păzești vezica și-o să te-nchini fățarnic
când treci pe lângă sfânta ta boală de plămâni
și țucălar și moașă și bonă și paharnic
o să-ți petreci la groapă ciolanele auguste
cu morga unei rude sosite din Șanhai
și-or năvăli săracii pe tine să îți guste
esența translucidă din ceștile de ceai….
Ce tristețe elegantă! Ce plâns melodios!
Sensul versurilor
The song reflects on the transient nature of life and the body's eventual decay. It uses vivid imagery to portray the body as a rented space inhabited by various needs and ailments, culminating in a poignant acceptance of mortality and the finality of death.