Versuri corectate și adnotate
Când pătrunziîn adâncul tău,orbită de sânge,ca și cum în ceațăai strangula din greșeală un zeu,nu descoperi nimic, nici carne, nici suflet,ci o neliniște cu plumbul ei,și, prea aproape de inimă,lipită de cuget,tu supraviețuiești, fie și un sfert de clipită,doar ca să te închipui un diftongîn miezul unui poem.
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine lat de spânzurătoare.Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric,Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.Fără numele tău, … Citește mai mult
Dacă n-ai fi tu, mamă, ce totuși n-ai să fii,Să mi te arăți în somn printre stafii,Mă retrăgeam demult dintre cei vii.M-aș fi făcut în sinea mea covrig,Nemaiștiind viața să mi-o strig,Ca iepurele prins în câmp de frig…
Când tot ce-auzi e tot ce crezi Ramâne doar să mai și vezi Când tac Cuvinte moi să le-ndoi Cu limba arsă de nesomn Când zac Palete stinse dinspre roți Să tot găsim în linii morți Când fac. Cărbune proaspăt palma ta Nimic din mine-n lumea ta Argint nu mint în chihlimbar E marea neagră … Citește mai mult
E o carteîn care se cadesă le ştiu adunateviaţă şi moarteCa două, poate,de cană toarte,deşarteşi adevărate.Ei sunt, ca-n visun zid pustiude paradisnins cu târziu.şi-aşa mă las scrisde cartea ce-o scriu.
Întâi ți se dă corpul doar ție cu chiriepână pricepi că-s sute de locatari în el.Penibil ca o gloabă ce intră-n fierăriec-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inelo să te joci o viață de-a butlerul cu lordulce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,te duci la spițerie că te trimite cordulsă-i iei anticolivă și prafuri antidric,o … Citește mai mult
două spre zece spre infinitepicături dintr-o ploaierecen-au ce alege, albastruecou pierdut în orizont îneacădansul acestorcuvinte-imbold inversatesunete agonice dau totala libertate faptelor demonice. nu respiri, nu obosești, nu gândești,auzi doar tobe în străfunduriacolo trăiești, o fiară bolcată-ngroapa din vise nu mai sapă cusperanța căilor deschise. și mânade altă dată a fost sfâșiată dar neuitată
Deja mi-a coborât în oaseTomnatica uscăciune,Dar alungit din umbreMă ajunge nemărginităO fulgerare dementă:Tortura ascunsă a amurguluiAbisal…
Dragă Kitty, confirm, nici eu nu dau înapoiîn fața adevărului și înaintez împotrivaminciunii, boala secolului. Eu sunt neatârnat,tu ești neastâmpărat, el este neastâmpărat.Ea își scrie amintirile din copilărie caun om mare, din toate punctele de vedere,dureroase și atât de (ne)plăcute.Și-atunci i-au zis pur și simplu:Surioara lui Kafka.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Ce trist amorSă vrei,Să stai,Cu cei ce mor.Și ce avântSă treci,Pe veci,Într-un mormânt.Ce fără rostTrăind,Gândind,De n-ai fi fost.Și ce cuvânt…Mister,În cer,Și pe pământ.