Ion Caraion – Oricum
Oricum.Acolo era timp, era calm, era drumîn toate părțile..Niciodată nu va mai fi ieri.Praful ninge cărțile,o ninsoare uscată.Acolo, aici: nicăieri.Nicăieri, niciodată.
romanian
Eugenio Montale – Nocturna
O fi că a Minervei cucuvaieeste pe cale aripi să-și deschidă.Dar nu-i răgaz în realimentareaprăvăliei în care suntem doarrămășițe la sold, spre lichidare.Și totuși îl creasem cu orgoliudupă a noastră-asemănare pe robotulnesfârșirii lacome și fluente.O, ceruri azurii, nobil negoțnu doar cu cei Celești! Acum și Zeeasclavă, stăpână nouă-nchide ochiisă nu ne vadă.
Doina Lavric – Am Fost Om în Loc de Doi
Am fost om în loc de doiȘi m-au stricat multe nevoi,Am fost om în loc de tri’Și m-a stricat dorul mândrei.Am fost om în loc de patruȘi m-a stricat dorul, săracul,Am fost om în loc de tri’Și m-a stricat dorul mândrei.
Ion Caraion – Hula
Când ai să treci pe la mine, urâto?Uneori timpu-i cât o iubire…Arbori de lavăBerbeci de tingireși, ca un fular, norul la gât.Lasă,c-o să fie vreme destulă, destulăși să murimși să-nviem.Orice poeme-o mumie frumoasă.
Eugenio Montale – Două Destine
Celia a fost făcută schelet de termite,Clizia a fost consumată de Dumnezeul eicare era ea însăși. Știut-au fără-a știceea ce-aproape nimeni nu numește viață.
Ion Caraion – Cerneala și Singurătatea
Cerneală și singurătate.Alb și negru. Măcaratâta rămână.Măcar timpul plecat.Cerul rupt pe fântână.Câmpul nearat.Ziua sfâșiată-n cetate.Măcar negru-i curat.Casele, niște litere, se văd poateașa de albe, din pricină că-n jur(pe nici o lumină nu jur,pe nici un nenufăr)e-ntuneric..Doar pe negru, albul e clar.Doar pe varegrul se vede senin.Singurătate și venin.Lume de-apoi.Marele Urât. Prinți, copoise-nhață unii pe alții … Citește mai mult
Octavian Bilcescu – Cândva
Am fost cândvanumai o pereche de picioare.Am respirat cândvaumai pietre.Am urât numai spiniistrivițiîn propriul sânge.Azvârlind zilnicpumni goispre marele copac negruacoperind ceea ceumeam stele.Cândva.
Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic I
Totul era găsit, căutam în zadar.Sămânța nimănui nu poate fi în afara sa.În afara durerii nu e schimbare la față.Foarfeca frunzei care cade și taie aerulcroiește-n postavul văzduhului haine pentru brumă.Parcă ar trece o trăsură prin perdeleCătre turnul de gumă.
Omar Khayyam – O Sută de Religii Nu Fac Cât Vinul Sacru
O sută de religii nu fac cât vinul sacru,O-nghițitură face cât șaptezeci de rugi.Afară de vin, nu este un singur lucru acruÎn stare să plătească un cer de îngeri dulci.
Ion Caraion – Trib X
Un măgaravea un critic într-un paharși-un poet în buzunar.Poetul a scos din cutieo poezie fistichie.Criticul a-nfipt în poetun stilet concret.Printre copitele dinapoimăgarul face caca pe-amândoi.