Taci molcom, nu trezi nici dor
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără și pier,
Precum luceferii din cer
Răsar ca să apună iar, –
Tu taci și ia aminte doar.
Simțirea cui să ți-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alții te-au și înțeles.
Un gând rostit e un eres…
Nu sparge unda de cleștar,
Tu taci și soarbe-i vlaga doar.
Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas și când
Lumina zilei vine iar, –
Tu taci și ia aminte doar.
Sensul versurilor
The poem encourages introspection and silence as a means of preserving inner peace and avoiding the disillusionment that comes with sharing one's feelings and thoughts with the world. It emphasizes the ephemeral nature of emotions and dreams, suggesting that they are best kept within oneself.