Rainer Maria Rilke – Apusul
Apusul zilei care moareSuflat e, iar, cu-argintul serii,Pe când în inima tăceriiSe-aude-o palidă rumoare.Pământul-i altul, acum; un astruAsupră-ne veghează, pur,Se sting rumorile din jurÎn glasul apelor, albastru.
Silence
George Bacovia – Sic Transit…
Sic transit… I.Acolo, unde nu-i nimeni,Nici umbre,Unde se ducMulțime de ani,Și zgomotul zilei,Și tăcerea nopții…Unde toate sunt știute…Acolo, spun călătorii,Că numai rafale de focSe denunțăLugubru, metalic,Din minut în minut.Acolo, unde nu-i nimeni,Și nu mai trebuieNici un cuvânt. II.Și iată, ne-a surprins searaPeste zi nefiind nimic.La felCa de atâtea ori.Povești…De muncă,Lene,Banchetul din umbră,Sau timp de fericire.Și, … Citește mai mult
Gherasim Luca – Roșu și Negru
Economic slab,apocaliptic tare.Cuvântul își acordăun timp de liniște. Vroiasă repicteze zgomotul vacarmuluicare bloca fondul și forma,dar amenințările nu erau atâtde negre cât forma.Nu s-a putut găsi în concluzienici un răspuns tăcerii fără fond,nici un viitor actde vacarm fără formă.Declarația sa elipticădin această seară:n-a scos nici un cuvânt.
Giuseppe Ungaretti – Bun Rămas
Iubite,prietene,poeziaeste lumea, umanitatea,propria viațăînflorite prin cuvânt,limpedea minunea unui ferment delirant.Când găsescîn tăcerea aceasta a meaun cuvânt,el e dezgropat din viața meaca dintr-un abis.
Eugenio Montale – Opinia
Pe vremea primelor mele iluziiOpinia nu se născuse încă.Acum inundă totul, a izbutit să intrepână şi-n şcolile elementare.Tot mai greu de conceput e să întâlneşti un Mesianeascultat care să spună nu gândiţi.Viaţa nu are prea mult de-a facecu omul şi mai puţin chiar cu ideile.Şi apoi cam ce ar avea de făcut viaţa?Despre asta nu … Citește mai mult
Octavian Paler – Definiția Strigatului
Ți-aș spune cevadespre noi,despre zăpada de-afară,despre dragostea mea.Ți-aș spune ceva,orice,numai să nu crească iarba tăcerii între noi.Ți-aș spune cevace-ai știut,sau ce știu,dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noiși s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.
Octavio Paz – Filiala
Cântă la vârful pinuluio pasăre s-a oprit,tremurând, pe trilul lui.Stă, săgeată, pe ramură,se estompează între aripiiar în muzică se varsă.Pasărea este o așchiecare cântă și arde viupe o notă galbenă.Ridic ochii: nu este nimic.Liniște pe ramurăpe ramura spartă
Stephan Roll – Hieroglifa
Lacul, ca o cosmică lacrimă a serii,tăcuse.Semnul, cine i-l făcuse?Plopii,degete pe buzele verzi ale verii.Peștii, neprinși încă de pictori,își jucau nimbul pe luciul apei.Și-n paraclisul cu ctitori,se umezise durerea pe marginea pleoapei.
Dominic Stanca – Nimic
Nimic, niciun cuvântDin liniștea ta te întorcica un fir de iarbă spre sudși eu spre pământ.
Cezar Baltag – Ochii Tăcerii
Nu cu sângele te mai țip, Lumina mea,nu cu gura.Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc.Cu ochii tăcerii te văd încă.Fulgerul tăceriiîl ridic spre tineca un țipătși-i spun: naște și luminează,și ce luminezi, luminează odată pentrutotdeauna,și ce vezi,fă să nu se mai termine niciodată.