Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină,
Și marea lină
Icoana-i sunt;
Ochi-mi o cată
În lumea lată.
Cu mintea beată
Eu plâng și cânt.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of longing and melancholy. The speaker seeks a vision or a voice in nature and dreams, finding reflections of it in the serene world around them, ultimately resulting in a bittersweet mix of sorrow and song.