Farkas Arpad – Revolta Sobelor

Se revoltă cândva sobele.Prințul Celsius va veni!La catafalcul viselor încinsefocul calm, pastoral va jeli.Din gura cavernă cad un milionjumate de brazi drepți,se aprind cu verde până-n cer,și altfel de vise vor ieși.Grinzi cojite, lemnul de panăcrapă, un cal de lemn nechează!Calciul țâcăne în osul sfârâind,și materia de săpun zbiară.Încet, focurile aprige se golesc,cenușa lor se … Citește mai mult

Tomas Transtromer – Traseu

2 a.m. lumina lunii. Trenul s-a opritpe un câmp. Departe, scântei de lumină dintr-un orașpâlpâie rece la orizont.Ca atunci când un om alunecă adânc în visele luinu-și va aminti niciodată că a fost acolocând își va reveni în simțiri.Sau când un cade într-o boală greași toate zilele lui devin niște scântei pâlpâitoare, un roi,anemic și … Citește mai mult

Rafman – Nopți Albe

I:Mi-a furat linișteaZi și noapte mă gândesc la eaNu pot să adormNu mai am clipe de somnNoaptea e tot mai greaOare când se vor terminaNopțile albe din viața meaFără ea..? Refren:Nopțile albe în care stelele toate mă vor duce la eaCând voi adormi mă voi întâlni printre viseStelele toate mă duc în noapte la întâlnire … Citește mai mult

Sorina Ceugea – Noapte Bună, Puișor

Te port mereu cu mine în gând.Adorm și mă trezesc plângând.Așa dormim mult mai ușor.Cu noapte bună, puișor. [x2] Nu credeam că dragostea, dragostea,Îmi va împărți în două inima.Să ajung să mă îndrăgostesc.Lasă-mă, măicuță, s-o iubesc. Te port mereu cu mine în gând.Adorm și mă trezesc plângând.Așa dormim mult mai ușor.Cu noapte bună, puișor. [x2] … Citește mai mult

Mircea Micu – Fantezie cu Mama

Mama, eu te-am visat trecândPe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,Firavu-ți trup amestecândCu zbor de păsări călătoare. Mama, eu te-am strigat să stai,Era un drum ciudat, de spume:Unde plecai, de ce plecai?Spre care început de lume? Erai frumoasă și aveaiAripi de înger, albe, mama,Și te strigam și n-auzeaiSau nu vroiai și mi-era teamă. Acele … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – În Iarna Când Cerul Mai Ninge

Te-anunț că-n decembrie ninge,Iar fulgii doar cad, nu alegNici mâinile care-i culeg,Nici sufletul ce-l vor atinge.Să aibă un suflet, ca noi?De au, sunt doar suflete reciÎnchise-n blesteme pe veciȘi fără o viață de-apoi.Ei nu pot decât a se stingeVisându-se-n aer scânteiDin focuri aprinse de zeiÎn iarna când cerul mai ninge.

Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Întâmplării

Dacă vântul toamnei a venit cu noriiGata să-și reverse ploile-n visări,Gândul meu tresare și, de apăsări,Trece și aleargă-n țărmuri iluzorii.Poate îl așteaptă coardele viorii,Care-l fac să uite ploaia-n depărtări,Stropii reci în valul nesfârșitei mări,Dincolo de umbre, să-și găsească sorii.Dacă e lumină-n lumi de peste zăriUnde visul toamnei nu e sclav schimbării,Voi învinge, singur, lungile-nserări.Și voi … Citește mai mult