Crengile de cedru-verde ie,
Moale pluş, cupolă de lumini,
Iar sub el, după balcon adie,
Ca un fum uşoarele grădini.
Merii şi cărările-ngustate,
Iarba-n noapte taine-mprospătând,
Pe mesteceni-jucării stricate
Şi plângânde ramuri, fluturând.
Pe arţari-voalul să mi-l fure,
Daurite pajişti, ce erau,
Iar sub ei-de vale, de pădure,
Depărtări albastre spulberau.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj contemplat de la fereastră, evocând sentimente de melancolie și admirație față de frumusețea naturii. Versurile subliniază transformarea peisajului și jocul de lumini și umbre.