Versuri corectate și adnotate
În miez de noapte-ntrai la ea.Dormea, și Luna luminoasăBătea în geam, iar atlasulAl plapomei jos strălucea.Dormea pe spate. Sânii greiÎn părți tindeau înspre odihnă.Ca apa-n cană viața-n tihnăSe domolea în somnul ei.1898
Fost-a primăvară și viața fu ușoară,Chema spre tine proaspătul mormânt,Dar viața fu ușoară, ca nourii de vară,Ca fumul dintr-un sfeșnic fumegând.Pământul, ca o înflorită vale,Blajin, în fața mea stătea anostȘi-ntâiul vers și-ntâia-mi adorareCu primăvară și mormânt mi-au fost.Și-aceasta tu ești, floare de stepă, ce-amiroase,Uitata mea, -nflorită fără veste,În zori moartea, nu Domnul, zilele-mi furaseȘi duse-au … Citește mai mult
Singur întâmpin zilele săptămânii fericite,În umbra nordului.. La voi e primăvară:Zăpada în câmpie topită-i şi-nspre searăPădurea semnalează ieşirea din ispite..Albul mesteacăn înverzeşte ruşinos departe,Trec nourii într-un cadran febril,Iar vîntul din grădină uşure-n geamuri bateCu zile călduroase de april.Versuri tălmăcite de Traianus
Tu ai fost pe pământ pasărea raiului veche,Pe ram de chiparoși, printre străvechi morminte. tânărul glas suna, vioară-n urecheȘi soarele sub pleoape te aducea aminte.Veacul te zămisli. Pe pământ tu n-avusei pereche.Frumusețea-n eden numai, fără de capăt, n-asfințe.Versuri tălmăcite de Traianus
Unde eşti, steaua mea credincioasă,Şi inel al splendorii cereşti?Alinarea cea misterioasăPentru lună şi fulgii aceşti?.Unde eşti, tinereţe, dă-mi vesteDe cei dragi, despre care n-am veşti:Bradul verde şi casa mea vecheÎn nămeţii de alb sub fereşti?.Steauă, care nu mori niciodat’,Arzi de tot din tăriile-nalte,La mormîntu-mi din lumi de departe,Pe-o vecie de Domnul uitat!.Versuri tălmăcite de Traianus
Cenușie năframă, aură peste umeri,Tremurând de sfială cum strune-mblânzești,De ce zbori printre oameni, amarnic să suferi,Și de parcă în mine tânjești?După geam e lumină și veșnic noroi,Călduroase trec zilele-n trupuri de pomi,Du-te-n zări de argint și-n desișuri de foiPe o roșie pernă s-adormi.Nu ți-i dat să cunoști omenescul păcat,Că demult e pustiu în zăvoi,Că-n curând … Citește mai mult
Va fi și noaptea mea, prelungă și de moarte,Când Domnul – Vrăjitor va porunci severO nouă stea să apară-n cer.Arzi, Lună, în văpăi, urcând tot mai departeLicărul dat de soare. Să fie lumii veste,Că ziua mea a ars, da-n lume urma-mi este.* * *O, bucuria culorilor! Iar și iarAzurul prin livezi de nefirescArde înduioșatul chihlimbarȘi … Citește mai mult
Păsările au cuib, animalele au vizuini.Tinerei inimi ce amar i-a fost,Când am plecat de-acasă în străini,Spunând “mă iartă” casei, pe de rost!.Animalele au vizuini, păsările au cuib.Inima mea cum bate, grav şi înverşunat,Când intru preacreştin în casa ta, uimit,Cu sufletul printre degete scăpat.Versuri tălmăcite de Traianus
Luce-n munți un cer fără prihană,Zorii timpurii din munți cobor.Undeva-n adânc un țărm ne cheamă,După el − un larg unduitor.Din înalt spre sud doar munți se-nșirăUnde, după clarul mângâiatCad în mări imagini și răsfirăMari fuioare albe de bazalt.Iar în zări, încântător se-nchinăSoarele de după munți căzut.Munții cu un zâmbet de luminăFraților răspund pentru salut.* * … Citește mai mult
Fericit mă cred, când înspre mineFericit mă cred, când înspre mineOchii-ţi laşi, albaştri de fiori,Luminează-n ei speranţe plineBolţile de ziuă fără nori.Trist îmi e când taci, îngândurată,Şi în noapte pleoapele-ţi afunzi.Neştiind nici tu, iubeşti de-odată,Şi iubirea tainic o ascunzi.Dar oriunde fi-vei viața toată,Lângă tine sufletu-mi va sta.Dragă, fie binecuvântatăTinereţea şi splendoarea ta.Versuri tălmăcite de Traianus