Versuri corectate și adnotate
Ce aș putea spune despre Marele Pisc?Ținuturile de demult sunt pretutindeni verzi,Inspirate și stimulate de respirația creației,Cu cele Două Forțe echilibrând zilele și nopțile.Îmi dezgolesc pieptul către porțile norilor,Îmi încordez vederea urmărind zborul păsărilor spre casă.Când o să ating piscul pentru a cuprindeToți munții într-o singură privire?
Înclinată fanfarăArabesc al spațiului câmpurilor,Berna,Asemenea crinilor voștri albaștriLa umbra stejarilor seculariO apă curge prin văile verziPe mal bastionul pitic al zorilorȘi flori albe și roșiiCare au înfloritÎntr-un apus de turnulețe roșii.
În colțul buzelor se aratăo rază de aur.Unde somnolândîn tufe de flăcări.Depărtări cu ochi albaștriîncolăcite-n ele însele.Lent amiaza se coaceîn inima miezului nopții.Trăznete zumzăiepe ramurile liniștii.
1. Merg pe unduite căiÎncâlciți sunt pașii meiRucsacul mă apasă greuIară eu prin munți mereu. R: Mă întorc și pașii-s greiLas în urmă munții meiMă întorc și pașii-s greiMă gândesc numai la ei. 2. Munții cât am străbătutSă m-opresc nu am pututÎnfruntând și ploi și vântVreau pe creste să ajung. 3. Cerul arde-n curcubeuIară eu … Citește mai mult
Să mă opresc aici. S-admir și eu natura, o clipă.Culorile albastre-ale mării, dimineața,cerul fără un nor, țărmul gălbui; și toatescăldate în lumină din plin, cu măreție.Să mă opresc aici. Și să-mi închipui că privesc peisajul(căci l-am zărit o clipă, adineauri, acolo poposind),să nu văd iar, și-aici, doar propriile-mi himere,amintirile mele, fantasme voluptoase.
Dedicată lui Richard Beer-Hofmann.Ferestre princiare-n desfătarezăresc ce ne obosește uneori:cetatea care-ntruna, unde aparedin cer pe val o rază, dând splendori,se zămislește, fără-a fi cândva.Și toate diminețile i-aratăopalele ce ieri le mai purta,și-imagini din canaluri scot îndatăși-și amintesc aici de altădată:atunci consimte și se-ntinde-așa,ca nimfa ce lui Zeus i-a cedat.Cerceii îi răsună-n aurore;ea-și urcă-ncet San Giorgio … Citește mai mult
Este peisajul îndepărtat, un clopot,e seara eliberatoare atât de pură;ea pregătește-n noi lent, fără clocoto nouă, o mai tandră figură.Așa trăim și nu ne liniștim niciodatăîntre un arc îndepărtat și pătrunzătoarea-i săgeată:într-o lume de îngeri, prea vagă pentru a-i prinde esențași-o lume prea concretă care-i împiedică celeilalte prezența.
Stelele-ațipesc pe bolta lină,Luciul toplițelor se-nfioară,Zorii-mproașcă zorii cu lumină,Mreaja bolții-i rumenă de pară.Somnoroși mestecenii se miră,Când își văd cosițele-ncurcate.Mițișorii-n aer și-i deșirăPeste argintul ierbii-nrourate.Iar urzicilor, pe sub ostrețe,Numai în sidef le joacă fațaCând, șăgalnice, ne dau binețe:”Bună dimineața!”.
Curgeau pe coasta unui munte noriiCa un șuvoi de clipe-atât de reciÎncât nu le-a mai vrut drept călătoriiPe creste ce vor dăinui pe veci.I-a rupt, i-a destrămat, le-a dat semnalulPe care-un timp prea lung l-a amânatStrunindu-și, în adâncuri, arsenalulÎn zbucium de cutremure creat.A curs cascada albă spre o valeCu brazi ce apăreau în calea eiÎnveșmântați … Citește mai mult
Peisaje, îndrăgostit de o copilă.E din ce în ce greu și timpu’ trece,Noaptea e din ce în ce mai lungă și groaznic de rece,Dar aștept să adorm să mă pot vedea cu ea,Aceea ființă minunată precum fulgii de nea,Cu ochii ei închiși ce îmi deschide drumul,Spre un paradis cum numai e nici unu,Spre colinele cu … Citește mai mult