Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic IX

Pierdeam popoare la ruletă și țări după țări…
Se spânzurase lumina-n păduri.
Cuvântul foc a luat forma focului.
Cuvântul femeie n-a luat forma femeii.
Cuvântul cuvânt a luat câmpii.
Cuvântul ruletă lua forma infernului.
Eroarea și oroarea de existență.
În jurul solitarului obiect pierdut
incendii cuprind non-timpul… Abureau
galaxii…
Obiecte pentru medici.
Să urăsc rândunelele că pleacă și vrăbiile că rămân?

Sensul versurilor

The song explores themes of loss, existential dread, and cosmic isolation. It uses vivid imagery and metaphors to depict a sense of despair and the futility of existence in a vast, indifferent universe.

Lasă un comentariu