solitar

Cincinat Pavelescu – Castelul Solitar

de

Prietenului meu Georges Schina.Bizar, castelul solitarPe-o stâncă arsă priveghează,Și feudal împrăștieazăPoema timpului barbar,Bizar, castelul solitar.Un cavaler în za de fierPe-un cal de umbră-naintează,A lui armură scânteiazăSub mortul lunii hemisfer,Un cavaler în za de fier.Pe turnul nalt e un semnal,Dar poarta este ferecatăȘi nici o umbră nu s-arată,Ci roșu arde un fanal,Pe turnul nalt, suprem semnal.Mai … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Solitarul

de

Ca unul ce-a descins din mări şi zări,aşa mă simt cu înrădăcinaţii;ei au pe masă zile fără graţii,când eu îmi aflu har în depărtări.Eu lumea singulară o aleg,ca luna, unde nu-i locuitor;ei nici un sentiment nu lasă-ntreg,şi locuită-i toată vorba lor.Iar cele ce-am adus a le-arăta,le par extravagante, anormale:ieri peste mări superbe animale,azi umilite, nici … Citește mai mult

Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic IV

de

Și zicea sora vântului,zicea așa:Cumpărați moarte de la noi,vindem litografii, vindem dantelă de ploi,momente de sticlă,frunze murind în coama calului.Tată, au încetat culorile…Mamă, a încetat aerul…Și zicea sora vântului,zicea în gând:Orice copac e o clepsidră.Atât se mai poate.Cântecul se cântă singur.Stradă zdrelită în coate,care alergi, alergi în urma gândului…

Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic XI

de

Vă spuneam că vor veni zile superbe și n-au venit.Sau nu v-am spus și voi auzeațiîn timp ce timpul dormeacum veninului i se zice miereși foșnește prin macicum osul de zăpadă cu sângele albrecompune copaci.Dar totul era găsit, căutam în zadar.

Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic X

de

Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp.Și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades.Corabia se leagănă – o falcăde statuiestrăbătând apele veșnice.Am fost doar durerea.Se umplu vasele tăcerii dintre noi.Mergeam pe-un drum pe care umbre mai merseseră.Izvorul iese din mare și-și culege trecutul.Bărbatul și femeia și-ascund semințele-n pliscul mierlelor.Căutați doagele corabiei lui … Citește mai mult

Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic V

de

Ca un sânge alb și zdrențuitne jucam de-a șarpelemorții mei n-au murit… nu vor muri niciodată.Am să mă sărut cu plânsulși-am să mă dau huța-n lacrimi.Făclia lua forma unei femei care se scaldă.Neliniște caldă,zăpadă puțină… Meschinării…Ne-am lăsat coiful în întrebări colorate,melancolie citadină –și coiful coclește-n grădinăîncolăcit printre sâmburii focului…Atât se mai poate…

Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic IX

de

Pierdeam popoare la ruletă și țări după țări…Se spânzurase lumina-n păduri.Cuvântul foc a luat forma focului.Cuvântul femeie n-a luat forma femeii.Cuvântul cuvânt a luat câmpii.Cuvântul ruletă lua forma infernului.Eroarea și oroarea de existență.În jurul solitarului obiect pierdutincendii cuprind non-timpul… Abureaugalaxii…Obiecte pentru medici.Să urăsc rândunelele că pleacă și vrăbiile că rămân?