Patronul asfaltat și ideal
scoate troile din cal.
Raiul tău de tinichea
murdărise steaua mea.
Se zbătea într-un păhui
dimineața nimănui.
Prin pociumbi și prin stobori –
cobori, drumule, cobori.
Noaptea vine alt cal mort
să se uite-n pașaport.
Ciocârlia îmi trimite
într-un cântec, stalactite.
Și râmă ca vierii-n fântâni
ochii ierbii, acuma bătrâni.
Sensul versurilor
The poem evokes a sense of decay and disillusionment, using surreal imagery and metaphors of death and aging. It explores themes of mortality and the transient nature of beauty, contrasting an idealized past with a bleak present. The overall tone is melancholic and introspective, reflecting on the passage of time and the loss of innocence.