Federico Garcia Lorca – Casida Femeii Tolanite
Când te văd goală îmi amintesc pământul.Pământul-ntins, neprihănit de cai.Pământul fără-o trestie, formă purăînchisă viitorului: hotar de argint.Când te văd goală înțeleg nelinișteaploii ce caută un mijloc fragil,ori febra mării cu chip uriașce nu-și întâlnește lumina obrazului.Sângele va suna prin iatacuriși va veni c-o sabie fulgerătoaredar tu nu vei ști unde se ascundinima broaștei sau … Citește mai mult