Versuri corectate și adnotate
Numai după auz, știu când iese lunadin cătușa eclipsei și când se declanșeazăcuțitele minuscule ale lăcustei în grâu.Numai după auz știu când pasul de afarăe un pas de soldat sau unul de câinesau foșnetul lung și ciudat al frânghiei lui Iuda.
Sferă jumătate, iarnă,dublu suflet, plantăcu miros otrăvitor,pământ gheață din Atlantă.Lumânare răsucită,funie din altă lumestai aprinsă la un capăteu la altul fără nume.Trece întunericul,vine albul ca un rugpe care alerg cât mai repedesă mă distrug.
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine lat de spânzurătoare.Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric,Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.Fără numele tău, … Citește mai mult
Deja mi-a coborât în oaseTomnatica uscăciune,Dar alungit din umbreMă ajunge nemărginităO fulgerare dementă:Tortura ascunsă a amurguluiAbisal…
Stea, unica mea stea,În nevoința nopții, singură,Doar pentru mine strălucești,În singurătatea mea strălucești,Dar, pentru mine, steaCe niciodată nu vei înceta să lumineziUn timp prea scurt îți este dat,Îmi întinzi o razăPe care disperarea meaNu face decât s-o ascută.
La plecare Van Gogh a lăsat aprinsălampa aceea neagră pe masă așadarspațiul meu rămâne neschimbat viețuieștecu fluturii lângă pâinea gloriei uscatăcurând voi mânca o pereche de ardeiși o roșie luminoasă ca inima viețiila sărbătoarea morții mele desigur
Curvia și cu Moartea sunt fete iubitoare,Bogate-n sănătate, culante-n sărutat,Al căror pântec vergur, sub hanțele-i murdare,Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat.Poetului sinistru, ibovnic fără stare,Cu ură pe familii, cu trecere în iad,Mormântul și bordelu-i arată, fiecare,Străin de remușcare, un căpătâi de pat.Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde,Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori,Plăceri … Citește mai mult
Nu se vedea, pe calea ei, Lacteea,Nimic, prin întuneric, nu era.Şi Luna se ascunsese-n noaptea-ceeaŞi tăcea. Era ca un anunţ, o prevestireA unei zile-n care vei aflaCe aşteptai, iar noaptea-ţi da de ştireCă venea. Şi a venit: un fum prin întuneric..Părea lumină, însă nu eraDecât un drum misterios, himeric,Ce-atrăgea. Ai mers pe el un timp, … Citește mai mult
Pașii mei, pe malul mării,Se-ndreptau spre soare-apune,Ca și gândurile meleCele rele, cele bune,Încărcate de luminaRăsăritului de stele.Parcă-n vis, urmam cărareaPe sub valuri noi tăiatăOri ascunsă printre gânduriCa-ntre scânduri și legatăCu otgoane de nisipuriScurse-n mare, rânduri-rânduri.Și mergeam, călcând pe valuri,Printr-un răsărit de noapte,Pe un țărm, cioplindu-mi drumulPrin uiumul celor șapteStele risipite-n cerulNegru. Negru ca și fumul.Daniel … Citește mai mult
Soare al insomniei,Alb metal topit,Insuportabil retinei,Străbătând prin pleoapă,Nesomn orbitor,Privire fără nicio speranță de umbrăținându-mă suspendatăSus, deasupra tuturor simțurilor,Deasupra întunericului dulce,Promiscuu, de iad,În cea mai nemiloasă și indecentăLuminăDin care nu-mi doresc decâtSă cad, să cad