Ion Caraion – Anamorfoze – IX

Galere senine înmugurind universul…
trandafirii de sticlă ai banchizelor noaptea…
și din când în când veneau cei vii…
sicriu lângă sicriu călăreți colorați
rătăceau căutându-și prin filme ciorapii
din preajma primului război canibal.
lucrurile nu aveau voie să aibă față
copitele nu aveau voie să aibă cal.

popa de pe ușă jupoaie cuvintele.
de trupul tău s-au despărțit întrebările

Sensul versurilor

The poem explores themes of surrealism and existentialism, depicting a world where reality is distorted and fragmented. It touches upon themes of loss and the search for meaning in a chaotic and absurd world.

Lasă un comentariu