René Char – În Sănătatea Șarpelui – IX
Fiecare casă era un anotimp. Orașul se repeta astfel. Toți locuitorii laolaltă nu cunoșteau decât iarna, în ciuda cărnii lor încălzite, în ciuda zilei care nu se ducea.
ix
Emily Dickinson – IX
Ai simțit un râu în inimă,Unde sfios se leagănă flori,Stoluri cât ceața coboară să bea,Când umbre dau fiori?Și știi, nimic nu curge așa liniștit,Ca râul de alcool;Și începutul tău de viațăE zilnic înserat la pol.Privește în martie râul,Când apele se umflă,Nămeții vin grăbiți de pe dealuri,Adesea cu poduri cu tot.Mai târziu, în august poate,Când pajiști … Citește mai mult
Ioanid Romanescu – IX
Destul! Am locuit nenumărate corpuri –chiar dacă spiritual ar vreao altă metensomatoză.I-ajungă numai umbra mea,de linişte mi-e dor, deci fără să regretEu mă retrag senin ca un brahman –spre ieri, spre astăzi sau spre mâine?Oricum acelaşi timp îl măsurăm în van,divin cuvântul viu? Tot două margini:cântec de leagăn şi requiem –oare nu e mai plină … Citește mai mult
Ion Caraion – Anamorfoze – IX
Galere senine înmugurind universul…trandafirii de sticlă ai banchizelor noaptea…și din când în când veneau cei vii…sicriu lângă sicriu călăreți colorațirătăceau căutându-și prin filme ciorapiidin preajma primului război canibal.lucrurile nu aveau voie să aibă fațăcopitele nu aveau voie să aibă cal.popa de pe ușă jupoaie cuvintele.de trupul tău s-au despărțit întrebările
Ion Caraion – Charon – IX
Vântul se strecoară printre case șerpeștemușcă sau are cleștecu care strânge, farmă și strâmbădrumuri, munți, meterezeca o duminică amânată, ca o sâmbătăîn care vin să te-aresteze.Împrăștie ici-acolo dar treze,ultimele zdrențe de curcubeu –ultimul bufon care a avut cuvântul.Aș vrea să pot să nu mai fiu eu.Se strecoară prin oase vântul.