Versuri corectate și adnotate
Nimeni nu știa drumul.Soarele pune văzduh în lăstunicând am sosit aici aveam altfel ochiulaltfel mânase decolorau vara și dragosteafrunzeleau julit linișteacâmpul își ia înapoi câțiva nebuni.când am sosit aici?De neîndurat e viațadupă ce ai terminat cu viața
Galere senine înmugurind universul…trandafirii de sticlă ai banchizelor noaptea…și din când în când veneau cei vii…sicriu lângă sicriu călăreți colorațirătăceau căutându-și prin filme ciorapiidin preajma primului război canibal.lucrurile nu aveau voie să aibă fațăcopitele nu aveau voie să aibă cal.popa de pe ușă jupoaie cuvintele.de trupul tău s-au despărțit întrebările
Tocată pădureVerde zdrobitAi loc să te-ascunzi, dar e foartegreu să stai pururi ascunsO fiară a păscut pomiiSculptând frunzele.Dați-vă la o parte lăsați ca să pută.
Încerc să urc din nou piatra de munte.Putregai și peneForma de fricăfrica de corpMâine a venit ieriTot ce e viață și moartePe rochia de seară a păduriicâini – copaci.Ai cui sunt oamenii?.Nimeni nu știe drumul.
Cine bea cu un singur paharSparge un singur paharȘi pierde o singură iluzieOri pune paharul în dulapȘi uită.Cine uităA băut cu un singur pahar.Cine bea c-un singur paharMoare într-un singur paharȘi pleacă dintr-o singură viață.Într-o singură viațăEu am băut cu toate paharele.Credeam întotdeauna că-n celălaltE ceea ce caut
Un alb, un alb a mâncat sânii unei negreseplec fără perețipe umăr c-un ecou.Ziua aceea purta numele deîntr-un arbor de muzică.Mâna mea a fost ca o pagină de Proust
Iarba desfătată în broaștePăianjenii bijuterii veninoaseArbori îmbibați de muzicăStătea de bubă a primăverii.N-au nici un gustOrașeleArborii.Ca și când grâul s-ar depărta de pâine
Moartea nu e de plecare,somnul nu e de culcare,nici uitarea de uitare,nici iubirea de mâncare.Apa nu e de băut,nici șezutul de șezut,timpul nu e de-așternut,ce se vede n-am văzut. Mai trebuie cântat un cântec.
Mă miram, timp e deToate durerileOri de toate serileApa era limpede.Să ne urâm, că ne-am iubit…Nu m-am mirat însă deNori, diminețileMuții-și luau bețeleDin halatul cu plânsete