O paloare – odihnindu-se-n umbra surpatelor trepte –
Se scoală noaptea-n făptura de argint
Și merge-n galeria boltită.
În răcoarea unui copac și fără durere
Respiră cel desăvârșit
Și nu are nevoie de tomnaticele stele –.
Spini, peste care el cade.
La trista-i cădere
Meditează îndelung îndrăgostiții.
Sensul versurilor
The poem depicts a pale figure emerging at night, seeking solace and perfection, yet finding only pain and contemplation. It explores themes of love, suffering, and the search for meaning in a world filled with sorrow. The lovers' meditation on the figure's fall suggests a shared experience of heartbreak and reflection on mortality.