Taci molcom, nu trezi nici dor,
Adânc în suflet, nici fior,
Căci ele scapără și pier,
Precum luceferii din cer.
Răsar ca să apună iar,
Tu taci și ia aminte doar.
Simțirea cui să ți-o încrezi?
Iar când te doare, să nu crezi
Că alții te-au și înțeles.
Un gând rostit e un eres.
Nu sparge unda de cleștar,
Tu taci și soarbe-i vlaga doar.
Rămâi în sinea ta ascuns,
De vise tainice pătruns,
Căci visele se sting curând
Când lumea prinde glas și când
Lumina zilei vine iar,
Tu taci și ia aminte doar.
Sensul versurilor
The poem emphasizes the importance of inner silence and introspection. It suggests that expressing one's feelings and thoughts can diminish their value and that true understanding comes from within.