O fi că a Minervei cucuvaie
este pe cale aripi să-și deschidă.
Dar nu-i răgaz în realimentarea
prăvăliei în care suntem doar
rămășițe la sold, spre lichidare.
Și totuși îl creasem cu orgoliu
după a noastră-asemănare pe robotul
nesfârșirii lacome și fluente.
O, ceruri azurii, nobil negoț
nu doar cu cei Celești! Acum și Zeea
sclavă, stăpână nouă-nchide ochii
să nu ne vadă.
Sensul versurilor
The song reflects on the consequences of creating something in our own image, specifically a 'robot of endless, greedy flow.' It explores themes of loss, the fading of nobility, and a sense of being reduced to mere remnants in a commercialized world, watched over by a fallen deity.