Versuri corectate și adnotate
Teren de joacă-n față fermecat,Pe-un cer frumos, albastru-imaculat.Plutind, un vultur maiestos surâde,Dar plânge-năuntru fiindcă vedeCum jos, lipsiți de libertate și de toate,O mână de nefericiți la rândul lor ar plânge,Când un război absurd suflete frânge,Crează animale, monștrii și alți nebuni,Înlocuiește spiritele calde cu hoarde de păgâni,Transformă ce-am primit, un paradis teluric,Făcându-l prin păcat o simplă … Citește mai mult
Era o sfântă fără sfânt,Fără credință, fără casă,Avea doar inimă și gândȘi-o fustă verde, de mătasă. Cu astragal și iacintVenea la fiece mireasă,Ea, mica sfântă fără sfânt,Fără credință, fără casă. Și ne-am adus aminte cândÎn toamnă negură se lasă,Cum lângă noi, de noi visândCă nu ne vede și nu-i pasă,Era o sfântă fără sfânt.
Mamele nu mai au timp să fie mameMoțăie triste în birouriȘi bat viața la mașinăCopiii beau lapte din biberoaneȘi văd lumea prin sticlăLa școală nu se mai învață eticăCi tehnică sexuală și marketingulPedagogia minunii industrialeToropeală ontologicăSomnolență muzicalăCeață și polei
Își pusese genunchii la gură,ochii plini de gene și-i ținea închiși,o auriturătrebuie că avea în iriși,și nici mâna nu-ndrăzneam s-o întindca s-o trag la subțioară,frica mi-era că depindde-o mucoasă de fecioară. M-am dat orb, m-am dus pe pluteși m-am dat că am plecatcând mirosul ei cel iutede la ușă m-a strigatși m-a-ntors spre așternuturicum se-ntoarce … Citește mai mult
Fată mare cu tulpan,Ce-ai găsit la zeul PanDe te-ai dus cu el pe susFără nimeni să-ţi fi spus,Fără nimeni să-ţi fi datMai firesc sau mai ciudatDe-nţeles că-i dreptul tăuSă te-arunci orbeşte-n tăuDar să nu păţeşti nimic,Fată mare cu trup mic,Şi necopt şi neatins?Vatra-i rece, focu-i stins!
O fi că a Minervei cucuvaieeste pe cale aripi să-și deschidă.Dar nu-i răgaz în realimentareaprăvăliei în care suntem doarrămășițe la sold, spre lichidare.Și totuși îl creasem cu orgoliudupă a noastră-asemănare pe robotulnesfârșirii lacome și fluente.O, ceruri azurii, nobil negoțnu doar cu cei Celești! Acum și Zeeasclavă, stăpână nouă-nchide ochiisă nu ne vadă.
Era o țară în care nu trăiau violete.Un călător a întrebat imediat: „De ce?”Poporul i-a spus:„Odată violetele acestui loc au vorbit astfel:Până când o femeie îi dă liber iubitoruluiPentru o altă femeieVom lupta cu sânge.”Din păcate, oamenii au adăugat:„Nu sunt violete aici.”
Ce-ați făcut cu nebunii din gări?Măcar ei n-aveau limbă de cârpă.Saci cu pâine, sudoare, țigăriși tăcerea complice și târfă.I-au cam tras spre polul lor caldinstitutele de binefacere?Le-au extras de sub teasta smarald,i-au păpat chiar în faza de coacere?Om-vagon, bou vagon, palid trencu baloturi de silă și ură.Sunt copilul din Dodeskaden,cu ziare aprinse în gură.
Și se întinde monotoniaCe peste creieri s-a răspândit:Balsamul lenei desăvârșitÎn trup aduce nevolnicia!Gânduri bizare nasc nebunia,Mi-arată moartea ca țel dorit;Și se întinde monotoniaCe peste creieri s-a răspândit.Flori ce-mi sădise copilăriaDe care vârsta m-a rătăcit,Pierzând aroma cu veselia,Sub țeastă acuma moarte-ați pălit.Și se întinde monotonia.
O, fluture deschis pe-o mână moale,Erou de zinc al unei triste farse,Firul din însetarea ta se toarse,Mai crezi în calme clipe muzicale?.Iubind în drum lumina lumii taleFluierând de praful aripilor arse.Roua și mierea arșița le stoarseDin clătinate turnuri vegetale.Mai crezi și-acum când vinele sunt goaleÎn aripile tale inegale?Nepăsător la deal și trist la valeAcelași timp … Citește mai mult