Versuri corectate și adnotate
O fi că a Minervei cucuvaieeste pe cale aripi să-și deschidă.Dar nu-i răgaz în realimentareaprăvăliei în care suntem doarrămășițe la sold, spre lichidare.Și totuși îl creasem cu orgoliudupă a noastră-asemănare pe robotulnesfârșirii lacome și fluente.O, ceruri azurii, nobil negoțnu doar cu cei Celești! Acum și Zeeasclavă, stăpână nouă-nchide ochiisă nu ne vadă.
Bătrânul clopot bate miezul nopții,pierduțiise întorc pe rând acasă,se lasă dușipe străzile pierdutespre liniștea singurătății lor.Cei fără viseîși găsesc culcușulîntre speranțăși neîmplinire;e frig acoloînsă amintireaadăpostiților îi face fericiți.
Un surâs s-a prelins în iarbă.Irecuperabil!Și dansurile tale nocturneUnde se vor pierde? În matematici poate?Aceste pure salturi și spiraleDe-a pururi vor străbate.Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâneCu totul golită de frumuseți, de darulRespirației tale ușoare, sau de mireasma ierbiiAtinsă de somnul tău, înflorire de crini.Carnea lor nu suportă nicio atingere.Calele, cute de gheață-ale … Citește mai mult
Se risipește mama, bătrânii meri îngheață,Tot mai atent stau noaptea când luna mă răsfață.Aștept din depărtare o pasăre să vină,O pasăre de taină păstrată pe retină.Și nu am somn de-o vreme și teama mea respirăÎn crinul tremurând precum o liră.Ea va veni odată, spre dimineață, când,Voi fi tăcut și rece și gol ca un mormânt.Ea … Citește mai mult
Din perina pufoasă,Al strunei mele graiAuzi-l somnoroasă,Dormi! Ce alt dor mai ai?.Sub struna-mi ce cuvântăAl stelelor alaiSimțiri binecuvântă;Dormi! Ce alt dor mai ai?.Simțiri nemuritoare,Cu voi, înalt urcaiDin patima-n vâltoare;Dormi! Ce alt dor mai ai?.Din patima-n vâltoareLa tine mă țineai,În vraja de răcoare;Dormi! Ce alt dor mai ai?.Din vraja de răcoarePrin vis doar m-auzeai.În perini moi, … Citește mai mult
Lumini dănțuind pe drumulhoinărelii.Cerul s-a pierdut în văzduhulistovit.De aur ramurile negre împung primăvara.La ora asta singur poetul o aude.Și poetul se ridică dinacelași aluat al strălucirii șiîmpărtășaniei.El trece tainic printre blocuri în sine închis.Căci veghează când pretutindeni se tace.El ninge peste orașul părăsit.Se uită la candoarea de la sat se pierdeîn langoare.Nicio violență nu o … Citește mai mult
Pătrunde-un braț al nopții,prin fereastra mea.Un braț mare, negru,cu brățări de apă.Pe-un cristal albastrusufletu-mi pe râu juca.De către ceas răniteclipele treceau.
În eleșteu a murit azia apelor fată.Din eleșteu a fost scoasăpe mal, și-n giulgiu-nfășată.Din creștet până la coapsechemând-o, un pește-o străbate.Vântul o strigă: „copilă”,dar s-o trezească nu poate.Eleșteul îi lasă în voiepletele sale de algeși-n vânt sânii ei cenușiide broaște înfiorați.Te ierte Domnul. Ne vom rugaStăpânei apelor, pentrua eleșteului fatămoartă sub meri, în livadă.Voi pune … Citește mai mult
Sus trece luna.Jos aleargă vântul.(Lungile-mi priviricerul iscodesc.).Luna peste apă.Luna sub vânt.(Cu priviri de-o șchioapăiscodesc pământul.).Două voci de feteveneau. Eu, ușor,de la luna apeim-am dus la cea din cer.
Îmi scot capulpe fereastră și vădcum vrea să mi-l retezecuțitul vântului.În ghilotina-aceastade nevăzut, mi-am puseu capul fără ochial dorințelor mele.Parfumul de lămâieimensa clipă umplepe când se schimbă-n floarede crep de doliu vântul.