minerva

Dan Botta – O Amforă Sabină

de

O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea: arhaic și limpede pământ,Septentrionul palid șiOrion, la vânt senină, liniștită de visuri floare albă.Galere duc, e aur, heraldică fereastră,Egee cu safirul de indolentă seară: e-Arhipelagul thracic?Ori poate tu, o clarăMinerva cuIdeea în flacăra albastră.

Ion Pillat – Scutul Minervei

de

Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântulÎn pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,Și drumului s-așterne în goana gânduluiFugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântulPe coarde numărate ești nevoit să-l sui,Și nu se schimbă piatra informă în statuiDe n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.Năuci, … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei XVIII

de

XVIII.Te-am regăsit de mintea-mi cu-atâta mai aproapeCu cât credeam, ascunsă, mai mult că te-am pierdut.Erai aici, în suflet. Profilul cunoscutMă lumina cu umbra lăsatelor pleoape.Cum am putut să-ți caut pe cer, pe câmp, pe ape,Nepieritoarea urmă, când trebuia tăcutDoar să m-aplec în mine puțin, să fi văzutÎnaltă strălucire ce-n lume nu încape.Te-am regăsit aceeași de … Citește mai mult

Eugenio Montale – Nocturna

de

O fi că a Minervei cucuvaieeste pe cale aripi să-și deschidă.Dar nu-i răgaz în realimentareaprăvăliei în care suntem doarrămășițe la sold, spre lichidare.Și totuși îl creasem cu orgoliudupă a noastră-asemănare pe robotulnesfârșirii lacome și fluente.O, ceruri azurii, nobil negoțnu doar cu cei Celești! Acum și Zeeasclavă, stăpână nouă-nchide ochiisă nu ne vadă.

Johann Wolfgang Von Goethe – Stropi de Nectar

de

Când Minerva ca s-aratePrețuirea pentru-alesu-iPrometeu, din cer i-aduseDe nectar o cupă plină,Spre a-i ferici pe oameniȘi spre-a le sădi în sufletSimțul artelor frumoase,Sprintenă-și zori ea pasul,Nu cumva să prindă vesteJupiter; și cupa de-aurȘovăi, și pe pământulVerde câțiva stropi picară.Iute-albinele-i luarăUrma, și sorbiră harnic;Fluturul s-află în treabăCa și el un strop să fure;Chiar năsâlnicul păianjenLunecă și … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei XIV

de

XIV.Nespovedită mie ce grijă îți apleacăProfilul pur pe brațul în lance răzimat?Ce chin tăcut, zeiță, în marmură săpat,Îți adumbri pleoapa de lacrimi pururi seacă?Credeam că numai omul cu mintea lui săracă,Divino, se frământă de patimi turburat.Ce săgetare-ascunsă un zeu dușman ți-a dat?Chiar rănile lui Eros cu vremea au să treacă.Mi-a spus nemuritoarea: — ”Grăiești ca … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei VII

de

VII.Cu armonie simplă de linii și luminăTrezindu-ne comoara gândurilor adânci,În tragică splendoare prin dezolate stânci,Se profilează templul tău vechi pe o colină.Dar veac de veac frontonul îl crapă; se înclinăColoana albă-n vremea ce-o surpă stând pe brânci;Și-n țara pustiită de barbari: turci și franci,Prin pietrele de-acantă dau tufe de sulfină.Când vremile și omul, Minerva mea, … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei XVII

de

XVII.Nu-s vindecat cu totul, senino, de Himeră.Pe buze tot îmi arde sărutul blestematȘi-n ochiul rău și verde, pe care l-am urmatAtât de mult pe vremuri, ivirea mea tot speră.De nimeni dezlegată și astăzi îmi oferăEnigmă-i dureroasă un sfinx neîndurat.Și sufletul ce-n gheare atât i-a tremurat,Mai tremură privindu-l și-acum din altă sferă.Nu-s vindecat cu totul, Minerva … Citește mai mult

Ion Pillat – Scutul Minervei XI

de

XI.Abia sosi Prierul cu-ntâia rândunicăȘi-l strânse galben vara la pieptu-i însorit,Și iată peste dealuri lumina și-a opritDin toamnă raza lungă prin fulgii care pică.Tot ce-am legat de suflet cu aripi se ridică;Ce mi-a fost drag pe lume, în ochi mi s-a umbritȘi-n amintire suie cu fumu-i albastritIubirea cea mai mare, dorința cea mai mică.Cu trecerea … Citește mai mult