Pe umeri pletele-mi curg râu,
șuvițele Gorgonei împletite
cu șerpi, a mele răsucind verzui
la tâmple și pe gâtul ca de sticlă
cuvinte-șerpi, inele gâtuind
lucios tulburătoarele podoabe
ce mă răsfrâng și cele ce pălesc
răsfrântele în sinea mea de pâclă
din creștet lung șuvoi gâlgâietor,
șuvițele Gorgonei mătăsoase,
și ochiul fără noimă împietrind
zulufi, inele, bucle veninoase.
Sensul versurilor
The poem explores themes of self-reflection and the passage of time through the metaphor of a mirror. The speaker contemplates their own image, intertwined with the imagery of the Gorgon, suggesting a confrontation with mortality and the decaying nature of beauty. The mirror reflects not only the physical appearance but also the inner self, shrouded in a melancholic atmosphere.