Versuri corectate și adnotate
Un cer adoarme. Altul, pe sub noi,Mai limpede se urcă-n dimineață;A stelelor cenușă în convoiȘi-o scutură, schimbându-se la față.Vezi semnul? Din durerile de ieriO bucurie nouă se-mplineștePrecum ades, prin valuri de tăceri,Din umbra mea, obrazul tău zâmbește.
De ceva timp meditez,Meditez să realizez,Realizez și interpretez,Interpretez că nu contez,Contez doar pentru-un crez,Crez și mă situez,Situez și nu capitulez,Capitulez și nu oftez,Oftez și ego evoluez,Evoluez, în ochii voștri involuez,Involuez, dar nu mă stresez,Stresez și-acum o să-ncetez… izbândă
De unde vin? – E încă-o întrebare!Pricep eu drumu-ncoa, pot oare?Azi, chiar aici într-al clipei har cerescȘi zbucium și plăcere se-nsoțesc.Dulci fericiri strâns împletind durere!Zâmbind, pot plânge buzele stinghere?
Sunt… mut… ascultând… citind…… văzând… plăcând…Mut sunt.Sunt… orb… pipăind… auzind…… contemplând… în gând…Orb sunt.Sunt… surd… invocând… nevrând…… refuzând… profitând…Surd sunt.Sunt… un… nătâng… de tâmp…… bolând… muribund…Nu sunt.Oare… sunt… nesimțit… fără simțuri…… neavând… nefiind…Întrebare…Sunt… oare?10. 06. 2010
Nu te poți rupe în două, ci numai în trei,nu ocolirea, ci ruptura închideTriunghiul, vă zic dragii mei,e izbăvirea unei oglinde.Astfel se termină viața meavăzută cu ochiisteaua și calul, glonțul și peștele,iarba încă nepăscută.
Unul surd îmi zice:Fă versul să strige!.Şchiopul spune: Barde,Du-mă mai departe!.Mutul calea-mi ţine:Zi şi pentru mine.Un netot şi-un bleg:Fă-mă să-nţeleg..Leneşul mă mână:Dormi de-o săptămână!.Şi mă ceartă-aşaCa pe-o slugă rea.Toată viaţa mea,Toată viaţa mea.
Târziu, eu însumi, în barca propriei mele ființe,nici o lumină și nici un țărm nicăieri,și nori pretutindeni. Am încercatsă mă mențin la suprafață și totuși sunt dejadedesubt, trăind împreună cu oceanul.
Obsesii.Cu gândul meuLa tine,Am întâlnitAspecte similare.Părea că eştiChiar tu..Doar sufletul tăuMai rămâneaSă difere.Şi astfel,Din mersul meu,Psihologii, diverse,Mă-ndreptau,În marşul greuAl străzii.
Pe umeri pletele-mi curg râu,șuvițele Gorgonei împletitecu șerpi, a mele răsucind verzuila tâmple și pe gâtul ca de sticlăcuvinte-șerpi, inele gâtuindlucios tulburătoarele podoabece mă răsfrâng și cele ce pălescrăsfrântele în sinea mea de pâclădin creștet lung șuvoi gâlgâietor,șuvițele Gorgonei mătăsoase,și ochiul fără noimă împietrindzulufi, inele, bucle veninoase.
De ce aşa degrabă se stinge lampa ta,De ce nici c-o ispită nu te mai poţi lupta,De ce la rugăciune te-ndemni mereu mai rar,De ce la dărnicie ajungi tot mai avar?De ce îţi oboseşti răbdarea prea curând,De ce nu ţi-a cuvântul şi duhul tău mai blând,De ce nu ai putere vrăjmaşii a-ţi iubi,De ce-ţi slăbeşte … Citește mai mult