Un om merge cu o bucată de pâine pe umăr.
Să mai scriu, după asta, despre dublul meu?
Un altul se aşează, se scarpină, scoate un păduche de la subţioară,
îl pocneşte între unghii.
Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre psihanaliză?
Altul dă peste mine cu un băţ în mână.
După asta să mai vorbesc cu doctorul despre Socrate?
Un infirm merge braţ la braţ cu un copil.
Să mai citesc, acum, André Breton?
Altul tremură de frig, tuşeşte, scuipă sânge.
Cum să mai fac vreo aluzie la eul meu profund?
Altul caută prin gunoaie resturi de mâncare, oase.
După asta să mai scriu despre infinit?
Un muncitor cade de pe o schelă, moare şi nu-şi mai mănîncă prînzul.
Să mai inventez rime şi metafore?
Un vînzător îşi înşeală clienţii la cîntar.
După asta să mai vorbesc despre a patra dimensiune?
Un bancher falsifică conturile.
Cu ce faţă să mai plâng la teatru?
Un cerşetor doarme cu un picior sub spate.
După asta, să nu vorbesc despre Picasso?
Unul merge la o înmormântare suspinând.
Cum să mai intru în Academie?
Altul îşi curăţă puşca în bucătărie.
Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre dincolo?
Altul trece numărând pe degete. Cum să vorbesc despre non-eu fără să strig?
Sensul versurilor
The poem reflects on the harsh realities of life and questions the relevance of intellectual pursuits in the face of suffering and injustice. It highlights the contrast between philosophical ideals and the everyday struggles of ordinary people, suggesting a sense of disillusionment and a call for authenticity.