Versuri corectate și adnotate
Sunt oarbă pasăre măiastrăce prin lentila unei răni privește,de globul pământesc legatăca de o urnă care se rotește.Și lama sunt; dar mă sileșteprostia cea vrăjmașă să sfâșiivolutele de goarnă,volutele de goarnă strălucind de silă,muiate-n vechiul yaravi.Sunt puiul unui condor jumulitde archebuza cea latină;plutesc în Anzi la suprafața omeniriiprecum eternul Lazăr de lumină.Mai sunt incașul har … Citește mai mult
În după-amiaza asta plouă ca niciodată; și nuam poftă să mai trăiesc, inima mea.După-amiaza asta e blândă. De ce să nu fie?S-a-mbrăcat în grație și mâhnire; s-a-mbrăcat ca femeie.În după-amiaza asta plouă la Lima. Și eu mi-amintescde-nfricoșatele peșteri ale ingratitudinii mele;de stana-mi de gheață deasupra macului ei,mai grea decât acel: „Nu fi așa!” al ei;de … Citește mai mult
In Memoriam.Frate, stau azi pe banca de acasă,de unde adânc ne doare lipsa ta!Mi-amintesc, ne jucam în acest ceas, iar mamane mângâia: „Însă, copii…”.Acum eu mă ascund,ca altă dată, toate aceste rugide seară, și sper că tu nu mă găsești.Prin sală, prin vestibul, coridoare,apoi, te ascunzi tu, iar eu nu te găsesc.Mi-amintesc, începeam să plângem,frate, … Citește mai mult
Demult, în noaptea de septembrie, tucu mine-atât de bună-ai fost… că m-a durut!Eu nu știu ce-a urmat; vezi de aceeanu trebuia să fii atât de bună, nu.În noaptea-aceea-ai plâns când m-ai văzutermetic și tiran, bolnav și trist.Eu nu știu ce-a urmat… vezi, de aceeanu știu de ce-am fost trist… așa de trist!Numai în noaptea suavă, … Citește mai mult
Absent! Dimineața în care plecmai departe, spre Mister,ca urmând linia inevitabilă,picioarele tale vor aluneca în cimitir.Absent! Dimineața mă duc la plajădin marea umbrei și din imperiul liniștit,ca o pasăre mohorâtă mă duc,panteonul alb va fi captivitatea voastră.Va fi devenit noapte în ochii tăi;și vei suferi și apoi vei luaalbi lacerati penitenti.Absent! Și în propriile tale … Citește mai mult
Azi n-a venit nimeni să-ntrebe;nici nu mi-a cerut nimic în seara aceasta.N-am văzut nici o floare de cimitirîn atât de vesela litanie a luminilor.Iartă-mă, Doamne; ce puţin am murit!.În seara aceasta toţi, toţi trecfără să mă-ntrebe nici să-mi ceară ceva.Şi eu nu ştiu ce se uită şi rămânerău în mâinile mele, ca un lucru străin.Am … Citește mai mult
Domesticul fum, în zori, își descântăpe miriști mirosu’;băcița găteje adună și cântă,strigând aleluia!Roșiatic și roșu.Abur de cuhnă, dejun pregătitde fluturi în astă-auroră vitează.Luceafărul ultim, ce pleacă grăbit,o bea și, deja, l-amețește dulceața;Lunaticul puști tânjind dimineațape-un colț de crepuscul visează.Sunt pofte aprinse pentru masa de prânz,să bei din pârâu, să fugi să te-ascunzi!Să fluturi cu fumul … Citește mai mult
Există oameni atât de nefericiți, că nici măcarn-au trup; pe măsura lui pletelecad, câteva degete, dezvăluindu-le imensul zbucium;viața e pe deasupra lor;par răsăriți din aer, făcuți s-adune-n gândsuspine să audăbiciul șuierând în cerul gurii.Se desprind din propria lor piele, râcâindsicriul în care se nasc.Urcă prin moartea lor ceas după ceasși se prăbușesc de-a lungul alfabetuluiînghețat, … Citește mai mult
Pentru José Eulogio Garrido*.Ca hieratici trubaduri, înlănțuiți,însângerații plopi au adormit.Pasc ierburi verzi sub soare amurgitturme-n Betleem, pe dealuri line și cuminți.Și-un vechi păstor, al celor de pe urmămartiri ai luminării, -nfiorat,în ochii săi pascali și-a adunatstele neprihănite, într-o turmă.Trudit ca un orfan el cade-ngenucheatpe-al câmpul altar, șoptind îndoliat;și ruginesc umbros tălăngi umile.Albastru împletit subzistă în … Citește mai mult
La sfârșitul luptei,murind comandantul, veni spre el un omși-i zise: „Nu muri, mi-ești atât de drag! ”Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.Se apropiară doi și-l rugară din nou:„Să nu ne lași! Voinice! Întoarce-te la viață! ”Cadavrul însă, vai!, continuă să moară.Douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de mii alergarăstrigând: „Atâta iubire, și să nu … Citește mai mult