Versuri corectate și adnotate
Și-atât, din Speranțele mele –Acesta-i tăcutul sfârșitGeneros colorați mi-au fost Zorii –Veștejiți timpuriu au sfârșit.Nici un Boboc n-a ieșit din TulpinăC-o față atât de voioasă –Nici un Vierme n-a ros mai sigurO Rădăcină atât de vitează.
Țineam un giuvaier pe deget –Și-am adormit –Ziua era caldă, și vântul prozaic –Îmi spuneam „Va fi bine păzit” –.În zadar! La trezire preacinstitele degeteMi le mustram –Azi doar amintirea unui ametistE tot ce mai am –.
Domnița.Verzi-tulburi, ochii-i galeș revarsă pe sub geneIspita pătimașă și doru-nveninat.E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.Dar cine-i cată-n față se pierde săgetatDe negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.Muiată-n nestemate și-n horbote de fir,În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie –Ea … Citește mai mult
Aș vrea acest poem să-l ridic ca un val,să-acopăr cu el partea neagră din lume,totul să fie alb ca-ntr-un spital,fără morți, fără nume.În vreme ce orele zilei, rotunde și descrescând în lumină,trec pe dinaintea mea și se sfarmă-n grădină,o, s-ar zice că toate se joacă-n lume,numai eu cu meșteșugul meu neînțelesstau aicea fără să cos, … Citește mai mult
Lingură.O lingură vechemușcată,linsă și curățată.Se uită la tine,țintindu-tecu ochii săi diabolici,în timp ce tu te aplecipeste blidul de supăde pe masă,pentru a te asigurao dată în pluscă nu mai e nimic.GeorgeP
Când mai vii, să m-anunți, Luna Plină s-o chemCa să pot desluși tot ce-n vise îmi dai,Să-ți văd pașii plutind ca un vers de poemPe un țărm devenit colțul nostru de Rai.Și cu vântul voi vrea să vorbesc, să îl rogSă-și ia aripi de briză ce mângâie-ncetÎnfocarea din trupuri în nou dialog,Reaprins pe un țărm … Citește mai mult
Frumos am fost precumefebul de la Marathonși meșterii Atenei bătură o medaliede aur, să rămână chipul meude-a pururi tânăr și strălucitor!Acuma sunt bătrân șimi-am pierdut și toată strălucireași orice bețivan mă-njurăîn porturi, prin tavernele Atenei;ce mai contează acest zombi,sufletul meu e-nmormântat acoloîn Glorie: frumos efeb mortsingur înfruntând întreagăo oștire de barbari!
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,Fie-a voastră cale nopții să-i rămânăDrum ascuns iubirii, calea spre PământDinspre veșnicia – timpului stăpână.Raze diafane, fire de luminăStrecurate-n taina stropilor de nor,Fie-vă izvoare patul de hodină,Frunzele-nverzite – leagănul de dor.Raze reci de lună, raze argintii,Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,Faceți ca, prin ape, pietre sidefiiSă rețină-n ele notele-n … Citește mai mult
Viața omului ce-i? Totuși cu miile potViața să-i judece: ce și cum făptuit-a.Și mai puțin un poem e; totuși cu miile-l gustă,Cu miile-l critică. Scrie poeme, trăiește!
Ne invadăm poeticfără vreun atestat;naiv, clasic, eclectic,ne vindem la rabat.E poezia aziîn goana spre declinde miile de fazi..ce vând oțetul, vin.Poem e un cuvânt,o frază fără vers;este născut mormânt,un epitet pervers…. Parole-ntortochiate,înlănțuind coloanede ritm desperecheate;„-Se pretind prin saloane”!?!.E goana-n metaforiccrezându-se talent;pretinsul euforicgustând a faliment!.E lanțul vicios,de creator cu criticse-ngemănând în ifos..se prăbușind artritic.Sunt vorbele în … Citește mai mult