Versuri corectate și adnotate
Frunză verde de eroiCe-ar fi lumea fără noiOile fără măgariDragostea fără curvaniVai de capul fără zileȘi de viața fără pileDe picioare fără coateDe istorii fără roateFrunză verde de moralăLumea asta nu-i normalăFrunză verde nopți de balRăutatea n-are mal
Celui plin de bogățieI se dă mereu din plin,Iar puțin cât are omul,I se ia și-acel puțin.Dacă n-ai însă nimica,Mori, mai bine, haimana;Căci au dreptul să trăiascăNumai cei ce au ceva.
S-a tuns majestatea sa;Acum coroana largă-i atârnăȘi-i îndoia urechile puțin,În care, uneori, cu mult veninMai pătrundea și larma tareA celor care n-aveau de mâncare.Se încălzise regele de totȘi sta rezemat într-un cot,greoi și morocănos.Domn nu se mai simțea:stăpânul din el era găunos,iar favorita era rea.
De este vreo fată, în țara asta largă,Neomenoasă, crudă și fără Dumnezeu,Nu știu cum se întâmplă, că o întâlnesc euȘi-n scurtă vreme-ajunge, apoi, să-mi fie dragă.De este, însă, alta, în stare să-nțeleagăUn suflet, și duioasă, și candidă mereu,Oricât de tandru, gingaș, cu dânsa aș fi eu,La cel mai prost bărbat, ea sigur o să meargă.Eu … Citește mai mult
O, roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine!Căci tu te-amuzi să dărui nectarul acestei viețiLa proști. Dar a mea minte nu-ncape și nu țineMai mult ca a celor pe care îi răsfeți.
Ce faci tu, literatură?Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,așezi negustorul de hârtiela masa celui cu burta plină de litere,pui păduchi de aur în chica boemuluiși tricolor pe pieptul academicianului,dar nu poți îndulci apa înecatului,nici topi zăpada leprosului,nici îngrășa vinerea săracului.Când vin contabilii Domnuluicu terfeloagele lor de măsurat căința,tu cu porumbeii,tu cu gugustiucii,tu cu păsăreleleurci în … Citește mai mult
Cerul a fost bun cu tine, raza-i vietopindu-ți-o-n priviri, dar nu cu mine:din veșnicul ocol, lumini divinemi-a dat să văd, dar zbor spre-nalt doar ție!.O, pasăre ce poți privi-n tăriepe Febo, frumusețea să-i vezi bine,ți-i dat și zboru-n culmi diamantine,din care eu mă prăbușesc, vai mie!.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Bucuriile apuse, morVechile dureri se sting, dar dor!Înălțările trăite, trecPrăbușirile te tot petrec!Rar te află Binele, grăbitRăul – des și pus pe zăbovit!Clipele surâsului fugar,Le plătești cu zile de amar!Ceasul de vremelnice plăceriCostă catacombe de dureri!Șansa trece, grijile rămân,Cu destin statornic de stăpân.Fără fund e cofa cu venin,Scurt și vitreg ceasul de senin.Umbre dese țes … Citește mai mult
Tu, cel învățat să piardă speranțaNoi, ce hotărâm unde trage balanțaAdevăru-i unul, darnu-i lucru de pus între noipe cântar!Ți-e menit, dramuit, măsluit, potrivit..Tu, cel vinovat, dator să plăteascăLegea-i scrisă de noi(deci dreptatea-i a noastră)Sluga te-ai născut și crapiPovara-i a ta, care n-aicum să scapi!Obidit, umilit, vlăguit, osândit..
Un om merge cu o bucată de pâine pe umăr.Să mai scriu, după asta, despre dublul meu?Un altul se aşează, se scarpină, scoate un păduche de la subţioară,îl pocneşte între unghii.Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre psihanaliză?Altul dă peste mine cu un băţ în mână.După asta să mai vorbesc cu doctorul despre Socrate?Un infirm … Citește mai mult