Versuri corectate și adnotate
Frunză verde de eroiCe-ar fi lumea fără noiOile fără măgariDragostea fără curvaniVai de capul fără zileȘi de viața fără pileDe picioare fără coateDe istorii fără roateFrunză verde de moralăLumea asta nu-i normalăFrunză verde nopți de balRăutatea n-are mal
Am fost clădiți,ca să ne astâmpărăm setea,de noi înșine,cu Roua Viselor,prin gările pustii ale Absurdului,unde se pare că nu vine niciodată,trenul Luminii Divine,pe care o așteptăm,la peronul propriului nostru Destin,desculț și tremurând de frig,în mocirla acestei Existențe,a Deșertăciunii,pentru care am devenit,simple Statui Vivante,așezate prin vitrinele,pline cu neoane stridente de Cuvinte,acoperite de strigătele surde,ale Durerii.
Clipele iluziilor vieții și morții,lucrează cu spor,întrecându-se unele pe altele,pentru a făuri,cât mai multe produse,de întreținere a pielii,tot mai îmbătrânite și zbârcite,a Disperării,înecată în riduri de cuvinte,ascunse sub straturi groase de cremă,a Indiferenței,fabricată după rețeta Absurdului,din laboratoarele Disperării.
Încep din nou spectacolele: teiulîși joacă mireasma cabotină.Deus în machina și-a pus uleiul,totul e uns și totul e rutină. Marea și-a luat tainul –înecațiiprecum cosașii stau proptiți în raze,pe mal prelațiipritocira vinulla abator mugește boul Apis,cu lingurița vom gusta preaplinul –viața-i scumpă, timpu-i însă gratis. Și norii ce-au filmat o zi întreagăcu sila lor înaltă-deobiectivevomită … Citește mai mult
Un om merge cu o bucată de pâine pe umăr.Să mai scriu, după asta, despre dublul meu?Un altul se aşează, se scarpină, scoate un păduche de la subţioară,îl pocneşte între unghii.Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre psihanaliză?Altul dă peste mine cu un băţ în mână.După asta să mai vorbesc cu doctorul despre Socrate?Un infirm … Citește mai mult
Într-o vară la CrăciunM-am suit într-un alunȘi-am mâncat atâtea mereDe m-am săturat de pere. Refren:Olari, olara, turiri, olara iuhuu.Olara turiri iuuu.. Într-o seară-ntunecatăSoarele lucea pe cerIar eu cu o barcă-n casăMă plimbam prin șifonier. Refren:Olari, olara, turiri, olara iuhuu.Olara turiri iuuu.. Două muște pricajiteMâncau carne cu pilafSe scobeau între măseleCu doi stâlpi de telegraf. Refren:Olari, … Citește mai mult
Orchestre de vicii,ne cântă aria descompunerii,atât de îndrăgită de Timpul,care-și vinde eternitățile clipelor,prin bordelurile ierarhiilor,societăților de consum,disperare,cât mai frăgezită cu durere,pentru a satisface deliciile Morții,prin târgurile non-sensurilor existenței,tot mai obeze și puse pe harță,cu tot ce poate însemna a fi Iubire,și nu este raportat,Absurdului.
Ramuri de Întrebări,în bătaia Furtunilor,ce tună și fulgeră cu Răspunsuri,se rup neîncetat,de Gândurile mutilate,ale Iluziilor Vieții și Morții,ce ridică Catedrale de Dureri,Non-Sensurilor Existenței,pline de Icoane făcătoare de Minuni,Disperărilor,în care ne spălăm Privirile murdărite,de prafurile care se ridică,din Bordelurile Zilelor Goale,ce ne zâmbesc lasciv de la ferestrele,Absurdului.
Suntem obligați,să ne jucăm rolurile Destinului,cu Inimile de Plumb goale,pe asfaltul ros al Viselor,unde alergăm spre Nicăieri,însoțiți de frigul neiertător al Cuvintelor,ce ne îngheață sângele Răsăriturilor,pe sub streașinile Privirilor,tot mai oarbe,ale Statuilor Vivante,pe care trebuie să le interpretăm,prin vitrinele Disperărilor,la care se uită cu admirație,Absurdul,Unicul ce ne aplaudă.
Gândurile toride ale Sentimentelor,au aprins străzile aglomerate,ale Zilelor fără adăpost,din Inimile de Pustiu,ale Singurătății,cu flăcăra unor Vise rebele,ce s-au dovedit a fi,Depresiile Absurdului Carismatic,al Statuilor Vivante,ce-și prezintă rolurile,dezbrăcate de orice Speranțe,pe scenele Iluziilor Vieții și Morții,unde fiecare Ființă,își plătește propria Durere,pentru a le viziona,Spectacolul macabru,de pe Zebrele încinse la maximum,de Trecerile Cimitirelor de Cuvinte,către mormintele … Citește mai mult