Versuri corectate și adnotate
Nu există speranță, nici fricăÎn animalul care moare;Omul sfârșește, la o adică,Într-o nădejde temătoare.El a murit de mii de oriȘi pururi a renăscut din propriul praf;Unui om bărbăția-i măsoriCând înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,Nu ia în seama viața-i trecătoare,Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;El se-ndreptă spre moarte ca albinele … Citește mai mult
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;Anarhia se răspândește în lume,Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze – pretutindeniPăstrarea inocenței devine inutilă;În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.
Mi-am făcut haină dintr-un cântCu broderii acoperită,Cu mituri vechi împodobităDin cap până-n pământ;Dar niște proști au apucat-oȘi-n ochii lumii au purtat-oZicând că e a lor.Și să ia cântul, dacă vor,Căci ai mai mult de câștigatCând umbli dezbrăcat.