conditionare umana

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Dualitate

de

Revin la vechea revelație;Tot ce-i natură e suav,Nesfârșit sursă de-ncantație..Doar om.. ce aparține-i grav!.Mă-ncânt de roze, de mistral,De tril.. Zilnic resuscitezDin aer hărăzit astral..La ticăloși, mă prosternez!?.M-avânt cu gândurile-n vis,De dor mă-ngân de briza măriiȘi-ajung.. Am tot ce mi-am promis,De nu sunt subiect.. trădării?!.Plutesc pe povârnișuri sure,M-afund prin falnici seculari,Beau din izvorul de pădure..De nu … Citește mai mult

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Misterul Evidenței

de

Ce multe știm despre infernDin spuse, sau trăite ternȘi tot nu credem… diaboliciCu minți etilizate, alcoolici.Ne plac învăluiri perfide,Cotloane de minciuni, firideTenebre, ce tot noi căscămPe semeni să ni-i afundăm.Curaju-i veșnic îndoielnic;Ascundem, protejăm nemernic,Ne vindem pe-o promisiuneEvidențiată; o deșertăciune.Raiul oricum l-eliminăm;Pretins de greu, prea mult să dămȘi-i doar în viața de apoi…Ce-oricum nu o mai … Citește mai mult

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Specie

de

Ce frumoși suntemdin os făcuții;nu-i diferență, timpul umplemcum mamuții!.Supremi pe scarăîn vârful ei,suntem apocalipsa planetară;vânăm tot ce-i.Cult ne-i omorulde semeni, tot;ne-ascundem – invocând soborul –caninul-ciot…. Braț plin de mușchi,licheni, lichele,ne fabricăm și suntem.. „puști”de jagardele!.Distrugem totulc-avem atomuldăruit scump la făcut hoitulspeciei.. OMUL!09. 10. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Near Future

de

Zeroul, unu, zero, zero, .. unul,se repetă nerepetitiv,în aparență absolut fără motiv;e cod al Cyborgului, doar ajunul.. Presimt, ce n-aveți timp să știțipierduți pentr-un cotidiande-o fericire pentru ban..că veți sfârși neisprăviți! Sau sunteți fondul existențeide-a nu vă pierde în detalii-oricum doar zeii-s imortalii-trăind doar că sunteți.. prezenții. Rămâne crud doar adevărul,ce n-așteaptă pe noi! În … Citește mai mult

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Treceri

de

Mă trec pe zi ce trece, cu oră sau minut,Stingând, dintr-un menit de vis, crepusculȘi numai eu mă văd încă de la un prim sărut;Mă trec pe lângă-oglinzi și trag cu ochiulȘi m-amăgesc că sunt mereu același, retușat minuscul,Zicând; „Sunt mult mai bine c-alții!”.. Mi-e deochiul!.Mă trec, o genă în urme de urmași-Ce-ar fi ai … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Exercițiu de Metrică

de

Te temi de-a-n tine auzi,Neamăgit, amenințăriAle roaderii de viermePe Pământ? Leagănul tău, imagineA mormântului, și-ai crezut, frivol,Tu, musculiță, flăcării potrivit.Șocul răbdat te destramă,Soartă, ia-ți iar Eternul, dacă dejaGrețos, de intestin te plângiCă e oribil de puțin, leșul tău,Jos va fi el, din mister afară dat,Risipit în somn, mârșav deloc, real.

Stefan Augustin Doinaş – Un Coș cu Nimburi

de

Când unei Abstracțiuni i se dau brațe,Ce brațe i se dau?.. ÎndrăgostițiiSe caută cu cioturi roz în umeri,Îngenunchează-n pat ca stâlpi de sare.Când unei Abstracțiuni i se dă sânge,ce sânge i se dă?.. Prin șapte găuridin pieptul credincioșilor se scurge– melasă fără stropi – un vid fanatic.Când unei Abstracțiuni i se dă mană,ea scapă. Mecanismul … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Visam Că Stau De Vorbă

de

Visam că stau de vorbă cu îngerul. Din brume,un vag presimt de viață mă culegea ca duh.Ziceam: – Țărâna-mi spune c-ar fi pe-aici o lumecu arbori verzi și fructe, cu păsări în văzduh –o lume-n care toate se mistuie-n cădere.Ah, dac-aș fi eu furul sortit a le prăda!Să fie toate acestea aievea sau părere?..Iar îngerul, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Corabia Nebunilor

de

Plutește,Iar prin vele nebunii se ascundDe ochi ce-n veșnicie aruncă raze reciDin arcuri zămisliteÎn haosul profundPrin îndoirea-n jarulA mii și mii de veci.AtârnăDe-o frânghie, c-un rictus fericit,Eroul din Ithaca ce s-ar fi vrut ‘napoiLa buna Penenelopă,Dar pieptu-i dezvelitArată ascuțimeaSuveicii de război.NebuniiDe prin valuri, mai strigă-n cer, la sfinți,Că-s bonaparți și hitleri, adami, vestiții regi,Vlăstarii-acelor îngeriCăzuți, … Citește mai mult

Magda Isanos – Păcatul

de

Păcătuit-a omul în vremuri fericite,Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,Când n-avea a se teme de zile amărâte,Când roabă-i era lumea şi el domnea în tihna.Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sângeCând lumea era largă şi oamenii puţini,Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,Când cerul n-avea trăsnet şi nici pământul spini.Şi vreţi că … Citește mai mult