Ingeborg Bachmann – Nu Depune Mărturie
Nu depune mărturie, taci, trăiește,viața prestabilită, trăiește,soarele, ce nu scoate nimic la lumină,nu deranja nici soarele, pe nimeninu deranja.E greu să nu speri, să nu te temi de nimic.
Versuri corectate și adnotate
Nu depune mărturie, taci, trăiește,viața prestabilită, trăiește,soarele, ce nu scoate nimic la lumină,nu deranja nici soarele, pe nimeninu deranja.E greu să nu speri, să nu te temi de nimic.
Prin papură și sălcii plângătoareamiaza cade-n ape, fulgerând.Ca mlaștinile ne-am umplut de soareși de întunecime rând pe rând.Parcă de veacuri stăm așa-ntr-o rână:trec păsările către sud și vin,și-un alt popor trăiește sus pe munte,și-aceeași ciocârlie cântă-n vânt,și stelele pălesc la noi pe frunte,și nu găsim în veac niciun cuvânt.Închiși în noi, ca semnul într-o carte,tânjim … Citește mai mult
O altă dimineață, mă trezește aceeași alarmă,Aceleași gânduri cu care-am adormit se bagă-n seamă,Cu-aceeași grijă ce o arată de fiecare dată,Să-mi scoată ochii cu ce am făcut-o lată,Același sfert de oră ce parcă nu se mai terminăÎn care stau în pat treaz și realizez unde port vina,Același ecou de voci răsună din adâncul ființei.Da, știu, … Citește mai mult
Nu vreau să mai întâmpin nimic,Nu mai cinstesc,Nu mai sărbătoresc,Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezecede la, ceiDoi şi jumătate de la cei douăzeci..Nu mă mai mobilizează cele nouă şi jumătate,opt, şapte luniPână la..Nu vibrez la magistraleDe când mă trezesc dimineaţa şi până seara târziu(Căci am într-adevăr cu totul alte grijişi probleme)Nu înfierezNu … Citește mai mult
Bat clopote, bat, timpul încuieSiropul de tuse are gust de tămâieÎn piața pustie orbul cântă umbrelor de mâineNu-i mai trezește nicio minuneUite un înger prăbușit în noroiÎncă ești viu, hai fă o poză cu noiCe naiba zburai spre cerul amarMai bine ne târâm toți prin pământul murdar.Suntem plecați, suntem captiviSuntem ținuți ocupați, suntem pasiviSuntem plecați, … Citește mai mult
Toată noaptea, fereastra a rămas deschisă.A intrat pădurea și s-a așezat la perete.O veveriță s-a atârnat de lampă.Zăpada s-a instalat în fotolii.Către ziuă, a venit și moartea, să vadădacă ordinele ei au fost respectate.Eu dormeam prea adâncca să mă pot bucura de frumoasa înscenare.
Mintea mea obositănu e mai proastădecât mintea voastră odihnită,hai să gândim împreună,hai gândiți și voi,încordați-vă mințile odihniteși produceți gânduri.Ce cântă acele broboane de sudoarede pe frunțile voastre?Străduiți-vă,concentrați-vă,gândiți-vă,aveți mințile odihnite,dormiți de 2.000.000 de ani,ați avut scutire,ați avut permisie,ați avut concediu mental,ce dracu!.Vă depășește în viteză broasca țestoasă,melcul, de-a cărui trecerevă țiuie urechile,e un melc mort,ariciul v-apare … Citește mai mult
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;Anarhia se răspândește în lume,Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze – pretutindeniPăstrarea inocenței devine inutilă;În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.