Versuri corectate și adnotate
În criptele de aur și de lazuritDin trupuri de sfinți și sfinte se prelingeMiraculosul mir, parfum de viorele.Dar sub gorgane reci de lut înțelenitZac leșuri de vampiri mustind de sânge;În sângerii lințolii și umed jind pe buze rele.
Știu, îmi voi întâlni soarta curând – abrupt,Undeva-ntre norii albastrului ceresc;Nu îi urăsc pe cei cu care lupt,Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc;Din Kiltran Cross eu am venit mai ieri,Irlandezii mei sunt toți săraci, se știe,O înfrângere nu le-ar aduce pierderi,Nici victoria mai multă bucurie.Nu lege, nici plată mă fac să lupt,Nici public – … Citește mai mult
Copacii împlinesc splendoarea toamnei,Potecile pădurii s-au golit;În amurgul de octombrie în lacSe-oglindeşte un cer încremenit;Pe întinsul apei, printre pietre,Plutesc cincizeci plus nouă lebede.Au trecut nouăsprezece toamneDe când le-am zărit întâia oară;Abia le numărasem, când brusc,Într-un singur val, le-am văzut cum coboarăPrin aer cu-alura navelor în drum de capăŞi-n sparte cercuri aterizează-n apă.Am urmărit un timp … Citește mai mult
Pânze brodate de-aş avea din rai,Lucrate cu lumină aurie,Pânze albastre, negre, galben pai,De noapte, seară ori lumină vie,Ţi le-aş aşterne iute sub picior:Dar sunt sărac; doar visuri am, pe careLe-am pus pe jos; tu să păşeşti uşor,Căci o să calci peste a mea visare.
Inimă uzată în timp trecut,Retrage-te din bine și din rău,Râzi, inimă, în amurgul tăuȘi-oftează-apoi, și te visează lut.Vântul printre trestii, traducere de Petru Dimofte
Am băut mied din Țara Celor TineriȘi plâng – fiindcă acum deja știu totul.
Un suflu brusc… Aripa se mai zbate,Uimită-şi simte gâtul strâns în cioc,I-s coapsele de aripi mângâiateŞi-o strânge lebăda la piept, cu foc.Cum poate spaima să se smulgă dinÎnalta slavă-n pene-ntruchipată?Ce poate trupul ei, sub albul chin,Decât să-i simtă inima bărbată?.Fiori i se strecoară prin spinare.E turnu-n flăcări şi e zidul frânt.Mort e-Agamemnon… Poate să priceapă.Ea, … Citește mai mult
O fată s-a-arătat cu roșii buze, triste:Icoana-acestei lumi în lacrimi, la aman,Ulise blestemat în ceasul de răstriște –Și mândră ca Priam, ucis cu-ntregul clan.William Butler Yeats din Amărăciunea dragostei, traducere de Petru Dimofte
În şcoală toţi credeam, la fel,Că va-ajunge savant de soi;Trăind din cărţi, credea şi elŞi-a buchisit treizeci de ani –„Şi-apoi?” zis-a Platon. „Şi-apoi?”
A vorbi după-o lungă tăcere, e bine.Cei ce dragi ieri ne-au fost, ne sunt morți sau străini.Perdelele-s trase spre noaptea vecină.Abajurul alină-n odaie lumini.Discutăm despre Artă și Cântec, o temăsocotită supremă-ntre oameni savanți.Destrămare trupească e înțelepciunea.Tineri, noi ne iubeam, și eram ignoranți.Tr. Lucian Blaga