Sylvia Plath

Sylvia Plath – La Răscruce de Vânturi

de

Orizonturile mă încercuiesc ca niște vreascuri,Înclinate, disparate, și mereu nestabile,Atinse cu un chibrit m-ar putea încălzi,Și liniile lor fine aprind.Aerul, îl fac portocaliu.Înainte ca distanțele pe care le țintuiesc să se evaporeze,Și îngreunează cerul palid cu o culoare soldățească,Dar se topesc, se dizolvă.Ca un șir de făgăduieli pe măsură ce eu înaintez.Nu există viață mai … Citește mai mult

Sylvia Plath – Toamna Broaștelor

de

Vara îmbătrânește; mamă cu sângele rece.Rare-s gâzele, firave.În aceste palustre sălașe, doar noiorăcăim și tânjim.Diminețile se risipesc în somnul din jur.Prin stufărișul adânc,molatic se-aprinde soarele. Muștelor le ducem dorul.Bolește mlaștina.Bruma picură păianjeni. E limpedecă spiritul belșuguluialtundeva s-a aciuat. Jalnic,slăbesc oamenii noștri.

Sylvia Plath – Sunt Verticală

de

Dar aș prefera să fiu orizontală.Nu sunt un copac cu rădăcina-n pământ,absorbind minerale și iubire maternă,ca-n fiecare martie să strălucesc prin frunză,nici frumusețea peluzei grădiniiviu colorate, ce-atrage exclamații admirative,neștiind că petalele vor cădea în curând.Comparativ cu mine, un copac este nemuritor,iar o floare, deși nu-i atât de naltă, e mai surprinzătoare,așa că mi-aș dori trăinicia … Citește mai mult

Sylvia Plath – Oglinda

de

Sunt de argint și exactă. Nu am prejudecăți.Orice văd înghit imediat.Așa cum e, ne-ncețoșat de dragoste sau repulsie.Nu sunt crudă, ci doar adevărată.Ochiul unui mic zeu, în patru colțuri.Aproape tot timpul mă gândesc la zidul opus.Este roz cu picățele. L-am privit atât de mult,Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pâlpâie.Acum sunt un … Citește mai mult

Sylvia Plath – Bufnița

de

Clopotele au bătut doisprezece. Strada Mare s-a arătatAltfel decât suburbia ei de păduri: aprinsăDe-un nimb, dar deșartă, și-a adunat vitrineleCu torturi de nuntă,Inele cu diamante, ghivece de trandafiri, blănuri de vulpeRoșcate pe manechine de cearăÎntr-un tablou sub sticlă al abundenței.Și-atunci, din pivnițe adânc scufundateCe a stârnit-o pe bufnița palidă, răpitoareSă se vaiete pe deasupraSârmelor străzii, … Citește mai mult

Sylvia Plath – Ariel

de

Stază în beznă.Apoi albastrul inefabilCare se revarsă de pe deal şi din zare.Leoaica Domnului,Cum devenim o singură fiinţă,Puls de genunchi şi călcâie! – Săgeată.Despicând văzduhul, geamănăArcului roibAl grumazului ce nu pot să-l prind.Ochi de negru,Boabe zvârlindO cange neagră.O gură de sânge negru dulceUmbre.Şi încă ceva.Care mă poartă prin aer –Coapse şi păr ;Pene scânteindu-mi la … Citește mai mult

Sylvia Plath – La Cules de Mure

de

Nimeni pe cărare, și nimic, nimic decât mure,mure de o parte, de alta, deși mai mult către dreapta,o cărare de mure, coborând în ocoluri, și marea.Undeva la capăt, gâfâind. Murele,mari ca buricul degetului mare, oarbe ca niște ochi,ebonii în gardurile vii, groase,cu sucuri albăstrii-roșiatice. Și mi se lasă pe degete.N-am cerut o asemenea frăție de … Citește mai mult

Sylvia Plath – Dansurile Nocturne

de

Un surâs s-a prelins în iarbă.Irecuperabil!Și dansurile tale nocturneUnde se vor pierde? În matematici poate?Aceste pure salturi și spiraleDe-a pururi vor străbate.Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâneCu totul golită de frumuseți, de darulRespirației tale ușoare, sau de mireasma ierbiiAtinsă de somnul tău, înflorire de crini.Carnea lor nu suportă nicio atingere.Calele, cute de gheață-ale … Citește mai mult

Sylvia Plath – Solii

de

Lumea unui melc pe tipsia unei frunze.Nu-mi aparține. Să nu o accepți.Acid acetic într-o butelie sigilată.Nu-l accepta. Nu-i autentic.Un inel de aur cu soarele-n el.Minciună! Minciună și necaz.Gerul pe-o frunză, imaculatul.Cazan, sporovăind și pârâind.De unul singur pe culmea fiecăruia.Dintre cei nouă Alpi negri.O tulburare-n oglinzi.Marea sfărâmându-și oglinda cenușie.Dragostea, dragostea, anotimpul meu.

Sylvia Plath – Mică Fugă

de

Degetele negre ale chiparosului amenință.Nori reci trec pe deasupra.Tot astfel surdo-muțiiFac semne orbilor, și rămân neștiuți.Mie îmi plac declarațiile negre.De pildă, norul acela, fără chip!Alb ca albul ochilor tot!Ochiul pianistului orbLa masa mea pe vaporPipăia după mâncare.Degetele lui aveau nasuri de nevăstuică.Nu mă puteam opri să-l privesc.El auzea Beethoven;Chiparos negru, nor alb,Complicațiile oribile.Capcane pentru degete … Citește mai mult