Când pătrunzi
în adâncul tău,
orbită de sânge,
ca și cum în ceață
ai strangula din greșeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne, nici suflet,
ci o neliniște cu plumbul ei,
și, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supraviețuiești, fie și un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.
Sensul versurilor
The poem explores the unsettling experience of deep introspection. It suggests that delving into one's inner self reveals not clarity or substance, but rather a profound sense of unease and a fleeting, almost illusory sense of identity within a larger context.