Sus, în orașul efebilor,
Pan suferindul – sus
ploile scot
ochii verzi ai copacilor.
Dansul lichid, șerpuit
umblă prin ochii bolnavului –
trupuri mereu mai albastre
și biciuie carnea.
Și din fiece fluier al naiului
ies uriașe omizi – dar nici una
nu-și mai întoarce spre dânsul
unicul ochi.
Sensul versurilor
The poem depicts a suffering figure, Pan, within a decaying urban landscape. The imagery evokes a sense of illness, alienation, and the indifference of the world towards individual pain. The poem explores themes of isolation and the decay of beauty.
