Versuri corectate și adnotate
Sus, în orașul efebilor,Pan suferindul – susploile scotochii verzi ai copacilor.Dansul lichid, șerpuitumblă prin ochii bolnavului –trupuri mereu mai albastreși biciuie carnea.Și din fiece fluier al naiuluiies uriașe omizi – dar nici unanu-și mai întoarce spre dânsulunicul ochi.
Ciudata lipsă de părințicu mult înainte sfârșiți,cu mult petrecute morți mai dinainte.Fiii li se nasc singuri.La o mare distanță de moartea părinților lor.Iată-i, stau cu gurile lipite de frunze,ca niște omizi,apoi vine cuvântul și copiii devin fluturi.Ei nu sunt la fel,niciodată nu sunt la fel.O aură sau un nimbcare le-apare deasupra creștetului,îi vestește că a … Citește mai mult
Râde lumea, de ce râde oare?Că avem 1000 de picioare,Las’ să râdă, rău îmi pare mieCă n-am și gurițe tot 1000.Haida haiHohohoHai. Refren: E halealăEste bineA, B, C, tot vitamineAșa viața ne convineSă mâncăm cum se cuvine.Haida haiHohohoHai. Refren:..HeiHai hai. Bravo fete, haida mai aproapeNici o frunză, una să nu scapeNici o frunză, asta e … Citește mai mult