Versuri corectate și adnotate
Sus, în orașul efebilor,Pan suferindul – susploile scotochii verzi ai copacilor.Dansul lichid, șerpuitumblă prin ochii bolnavului –trupuri mereu mai albastreși biciuie carnea.Și din fiece fluier al naiuluiies uriașe omizi – dar nici unanu-și mai întoarce spre dânsulunicul ochi.
A scrie cu tărâțe de lemn, a scrie cu fiare vechi, cu bucăți de plexiglas, cu obiecte concrete, ascrie pe cutiile goale în care se ambalează aparate electrice, pe benzi de magnetofonuzate, a scrie în relief cu sunetele modulatorului fixate pe ecrane metalice – alb, a scrie albpoeme sortite consumului purtând seria, anul și marca, … Citește mai mult
Noi n-am murit niciodată și nu vom muri,în complicitate cu viermii pământului, zodia noastrăsurâzătoare se-arată: un dansne salvează mereu, un dans mlădios,o eschivă de membre, o eschivă de inimi,o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete – o,capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,cele ce n-au purtat niciodată o mască,încet, în larmă apun … Citește mai mult
Mi-e somnul tot mai străveziu. De-acumte pot vedea mai bine pe-ntuneric,pot urmări pe trupul tău cum noapteacu iedera-i necunoscută crește,și sânii legănându-se ca douăstele de mare. Câteodată lunavenind prin geam îți aurește șoldulca vechilor statui-mărgăritare,cad licărind în jurul fiecăruisărut al meu și iedera dispare,rămâne numai frunza de acantă,aur și negru coborând în tainacoapselor tale. Somn … Citește mai mult
Geniu administrat riguros ierarhii castele umbre chineze cuvintele laminate se alungesc și devin fluierături altele sunt expuse în lăzi de gunoaie, printre care se-arată bătrâni goi și hidoși, ori fixate în cuie mari pe panouri laolaltă cu cârpele cuvinte semănând cu pantofii uzați ai colajelor, poeți semănând cu pantofii uzați ai colajelor, editori, profesori, mentori, … Citește mai mult
O găleată de var și o pensulă, nevoia de-a scrie pe zid,nevoie de dur, de materiale solide, nevoie de vertical.Hârtia nevertebrată se-ntinde, silaba se-ntinde,sensul, se-ntinde totul ca plaga, orizontal, totulse culcă și cade, noroi și frunze moarteîn toamna cu un singur ochi, totul murdar,epigonul gravid își naște fără durere maestrulorizontal între patru pereți, orizontal șerpuieșteprintre … Citește mai mult
Steaua pe care o ating se aprinde, noaptea-și întunecă ochiul ei plin de lacrimi uitate — floarea de cătină dusă de umbrele tale se clatină.O, mai rămâi, mai rămâi, mai rămâi — dragostea ta ruginită prin vii noaptea mea arde.Somnul din frunză pleoapele-l simt ca pe-o boală ascunsă.Capul tăiat al copacului cade — uită durerile … Citește mai mult
Fum de țigară, gunoaie, măști sumbre – luminaCade pieziș trăgând după ea patru bețivi adormițiȘi hârtiile ambalajelor ieftine umblă ca frunzele,Foșnind pe mozaicul murdar. Sus, un păianjen imens..Și femei cu ochi roșii de iepure își plâng țările lorAdormite în Asia, în timp ce trenul tună deasupra tavanuluiStrivind cuvintele unor graiuri pestrițe. Afară e noapteȘi cineva … Citește mai mult
Noapte și ochii bisericii ard în albastru și totul e plin de stafii — unele vin din cavernele cu oase încrucișate, altele vin din vechi aurite imperii moarte demult, altele sunt ale celebrelor personaje ce n-au existat niciodată, altele caută urme de fiare, de roți, altele plâng, altele cred și înalță aceleași zadarnice turnuri de … Citește mai mult
Împlânt în pământ o nuia de răchită,O nuia mlădioasă și galbenă —Și mă gândesc la pașii tăi când treceaiPe nisipul de aur al mării.Nuiaua va da rădăciniȘi va crește cu frunze amare,Și vântul îi va dezgoli pulpeleCând va trece în mai pe câmpii.Și tu, tremurând, îmi vei căuta pieptul.O, sărutările, flori cu petale de umbră, … Citește mai mult