Versuri corectate și adnotate
Sus, în orașul efebilor,Pan suferindul – susploile scotochii verzi ai copacilor.Dansul lichid, șerpuitumblă prin ochii bolnavului –trupuri mereu mai albastreși biciuie carnea.Și din fiece fluier al naiuluiies uriașe omizi – dar nici unanu-și mai întoarce spre dânsulunicul ochi.
De-ale păcătosului de mituri,amintește-Ți inocența,o Eternule; și de extazele,și de funestele stigmate.Are semnul Tău de bine și de rău,și imagini în care suferăpatria pământului.
Lumina îi venea din zenit.Așa e-n Auvers mansardaunde-a trăit parcă luni – a trăidacă acoperă-n cazul datnesfârșitul.Van Gogh, Crist al nostru.Zeu vrajbei. În cumpănă cu exploziilesolare.Încăpereastând martoră. Doar lucarnaprin care ceru-și vărsa teroarea ca printr-o pâlnieîntr-un singuramarpahar.
Când se iubesc doi oameni în tăcere,încât destinul ce-ntre ei se-mparterănind pe unul, altul e pe moarte,și-n două inimi caste stă o vrere,și când, eternizat, un suflet ceredin două trupuri zbor spre cer, departe,când c-o săgeată două piepturi sparteaprinde-Amor cu tainică putereși când ei speră cu înfrigurareîntr-un sfârșit comun și, peste-aceste,iubindu-se, nu se iubesc pe … Citește mai mult
Superbe note din pianCa o fanfară se revarsă.Ah! arsă, inima mi-e arsăDe soare etiopian.De pe viori fiori încetPrin aer torc mătase fină.Ah! plină, inima mi-e plinăDe-o suferinţă de poet.Dar cobza sună înfocat;Divini ţigani cu ochii galbeni,Cântaţi, căci încă mai am galbeniSă uit ce încă n-am uitat.
Sunt oarbă pasăre măiastrăce prin lentila unei răni privește,de globul pământesc legatăca de o urnă care se rotește.Și lama sunt; dar mă sileșteprostia cea vrăjmașă să sfâșiivolutele de goarnă,volutele de goarnă strălucind de silă,muiate-n vechiul yaravi.Sunt puiul unui condor jumulitde archebuza cea latină;plutesc în Anzi la suprafața omeniriiprecum eternul Lazăr de lumină.Mai sunt incașul har … Citește mai mult
Tristețe cu numele sfântastăzi lumina e vântlumea – pământmoartea – cuvânt. Ceruri și chipuricine de taineroata de chipuride spaime. Acolo la mijlocIoan cel tânărIoan fără de țarădecapitatulbotezătorulgură de aur –. felul nostru de-a fide-a fi aleșipedepsițifelul nostru de-a fi. Ioanii triștiIoanii vântpământcuvânt.
Acel ce pâinea n-a udatCu-ale lui lacrimi și-n nopți plineDe chin, pe pat, plângând n-a stat,Nu vă cunoaște, nu, puteri divine.În viața noastră ne mânați,Lăsați sărmanul să greșească,Apoi durerii pradă-l dați:Căci nu-s greșeli să nu plătească.
Potir amar, viață, băutură,Cu tot mai mult venin când anii scad:Iubirea otrăvită prinde ură,Paradisiacul vin se face iad.Când josnici frați de la altar decad,Credința sfântă de le-a fost sperjură:Zadarnic cerci, împotmolit în vad,Tu singur să te speli de neagră zgură.De ce nu poți ca ei, nepăsător,Trădându-ți sufletul să urci pe scaraCleioasă a îngenuncherilor?Ci tot ții … Citește mai mult
Acel ce pâinea n-a udatCu-ale lui lacrimi şi-n nopţi plineDe chin, pe pat, plângând, n-a stat,Nu vă cunoaşte, nu, puteri divine.În viaţa asta ne mânaţi,Lăsaţi sărmanul să greşească,Apoi durerii pradă-l daţi,Căci nu-s greşeli să nu plătească.