Isolation

Rafael Alberti – Străinul

de

O, limbă maternă, la cemi-ești bună pe țărmuri străine?.– Mi-e sete.(Străin! Să-i deschid?O, Doamne, nu știu ce tot cere!)Fântâna – ce sete! – e seacă!.– Mi-e foame!.(O, Doamne! – un străin!Ce spune? Închide! – Nu știu.)Nimic de mâncare în casă!.O, limbă maternă, de cesă cer pe țărmuri străine?

Angelica Stoican – Urâtul de Lângă Mine

de

Urâtul de lângă mineMi-ngrădii casa cu spine,Cu spine și-o blană latăNimeni să nu mă mai vadă.Puiule-aș vorbi cu tine,Da-i gardul din mărăcine,Nu știu cum să-mi fac scăpareSă-ți văd ochii dumitale.Cine m-a dat după urâtN-ar avea somnul tihnit,Să mă fi dat după tineN-aș avea păcat pe lume.Averea-i cheltuitoare,Dar dragostea-i lucru mare,Dragostile și iubitulNumai astea țin pământul.

Rainer Maria Rilke – Piatra de Gândac

de

Stele parcă sunt pe lângă tineși ce este, bucuros tu iei,căci tu miez de cornalină binenu poți prinde-acestor scarabei.Fără spațiul, care doar ți-aratăcrustele, pe sânge tu să-l porți;mai apropiat și blând vreodatăel n-a fost. Pe-acești gândaci, ca morți,de milenii se-odihnește-afarănedorit de nimeni și solid;și sub legănata lui povară,ațipind, gândacii-n ei se-nchid.

Ana Blandiana – Singurătate

de

Marea care se zbate-n celălaltE-ntotdeauna mai puțin amară,Vălul poate să pară numai faldAtunci când îl contempli din afarăȘi spasmul înălțării doar mareeUrmând chemarea căzătoarei luni,În alții suferință e idee,Spectaculare marile furtuni,Prilej de faimă și invidie rană,Moartea numai intrare în Parnas.O, corurile intonând osanaPeste singurătatea unui glas

Rainer Maria Rilke – Campagna di Roma

de

Din orașul dens, mai cuminte,ar dormi, visând înalte terme,duce-n febră drumul de morminte;și ferești din ultimele ferme.Îl urmează cu-o privire rea.Și-n grumaz mereu le simte-așacând se pierde, nimicind de-o parteși de alta, până se desparte,implorând, își urcă-n ceruri, frânt,golul, și privește-n prejmă iutesă nu-l bată vreo fereastră, poate.Pe când apeducte-ndepărtatecheamă, cerurile-i dau tăcutegolul lor în … Citește mai mult

A E Baconsky – Pan Suferindul

de

Sus, în orașul efebilor,Pan suferindul – susploile scotochii verzi ai copacilor.Dansul lichid, șerpuitumblă prin ochii bolnavului –trupuri mereu mai albastreși biciuie carnea.Și din fiece fluier al naiuluiies uriașe omizi – dar nici unanu-și mai întoarce spre dânsulunicul ochi.

Gabriela Melinescu – Singură Să Fiu Lăsată

de

Singură să fiu lăsată.Caldă și definitiv muriiîntr-o cameră-nghețată.Seceră cu dinți sclipi.Numai groapa umbră n-areși tânjesc un con căzutîntr-o pată de păianjencare trupuri vii a supt.Și-n lume duce sufletturla fără cavaler.Adu-miun cuțit virgin de tăiat piatradintre pieptul meu și cer.