O rază egală mă închide
într-un centru de beznă,
și zadarnic aș evada.
Uneori cântă acolo un copil
ce nu-i al meu; scurt e spațiul
și surâde de îngeri morți.
Mă frânge. Iubesc pământul
care e bun chiar dacă pe el bubuie abisuri
de ape, de stele, de lumină;
chiar dacă își așteaptă, rai deșert,
zeul de suflet și de piatră.
Sensul versurilor
The poem explores themes of confinement, mortality, and a yearning for something beyond the earthly realm. Despite the darkness and the presence of death, there's a love for the earth and a glimmer of hope for a spiritual connection, even in a desolate paradise. The speaker is caught between despair and a fragile hope.