dark

Sara Teasdale – Dragoste Înmormântată

de

Am venit aici să o îngropSub copaculDin pădurea înaltă şi neagrăUnde nimeni să n-o mai vadă.N-o să-i pun la cap nici o floareNici o piatrăFiindcă gura ce-am iubit-o atâtaEra amară.Niciodată n-o să mai vin aiciFiindcă-n pădure e frig.De-acum voi strânge numai bucuriiCât în braţele mele o să pot ţine.

Salvatore Quasimodo – Spațiu

de

O rază egală mă închideîntr-un centru de beznă,și zadarnic aș evada.Uneori cântă acolo un copilce nu-i al meu; scurt e spațiulși surâde de îngeri morți.Mă frânge. Iubesc pământulcare e bun chiar dacă pe el bubuie abisuride ape, de stele, de lumină;chiar dacă își așteaptă, rai deșert,zeul de suflet și de piatră.

Christian W Schenk – Coloana Vertebrală

de

Speranțele se tulburăsub agonia plecaților din noi,nu mai sunt semnen-au rămas simboluridecât sub dalta unui cioclu.Speranțe scurse-n catacombemucegăiesc caloteleprinse-n negre amintiri uitateși de semne și de cioclii.Unde-a rămas pământul și pădureaîn care s-a-ncrustat călcâiul și venireailuziilor dintre albe tâmpleexilate-n catacombe de calote?Uitarea nu-i decât părereaunui simbol de-a fi fost semnprintre pierduți.Frate, tu mi-ai furat coloana … Citește mai mult

Domnulvlad feat Sab – István

de

Andrei are laptop de gaming,Vine afară numai în trening,Poartă doar Adidás,Ca să-l explorăm ne trebe-un atlas.Dumnezeu îl privește,Apoi îi clipește,Se uită-n oglindă,Are faţă de pește.Ne trebe-un compas,Ca să-l desenăm,Mai faci înc-un pas,Ca să ne-antrenăm.Stă în parcȘi se holbează,Life is too dark,Îl lovește o rază.Soarele-i zâmbește,Andrei a fumat,Dumnezeu-i vorbește,István s-a spânzurat..Apoi am aflat,Mâncând mujdei,Că István era..Numai … Citește mai mult

Alternosfera – Oriental Monk

de

Ţinteşte-n a mea răsuflareCântă-mi ceva de leagăn s-adormÎncarcă-mi un glonţ în pistoalePriveşte-mă cum tâmplele-mi zbor.Sunt secatGânduri goaleDisperat în pat eu zacGloanţe-ncărcate-n pistoaleArmele tac până trag.OareCe fac e o încercareSă scap de-al meu rolUiteNebunia iar mă rupeRatat jucător

Blaster feat Taboo – Blue Cans

de

două spre zece spre infinitepicături dintr-o ploaierecen-au ce alege, albastruecou pierdut în orizont îneacădansul acestorcuvinte-imbold inversatesunete agonice dau totala libertate faptelor demonice. nu respiri, nu obosești, nu gândești,auzi doar tobe în străfunduriacolo trăiești, o fiară bolcată-ngroapa din vise nu mai sapă cusperanța căilor deschise. și mânade altă dată a fost sfâșiată dar neuitată

Nichita Stănescu – Stare

de

Până la urmă cade sub inimăalunecând de pe ea, – o mască sonoră.Carnea străvezie a orelore mai pietroasă, cu fiecare oră.Linia frântă de fulger piezișia locul privirilor goale.Totul se trage în jurul meu, înapoiîn largi și reci rotogoale,și rămân drept – (e un fel de a zice)drept ca firul de plumb spânzurândla muchia roșie, nezidităa … Citește mai mult