Nichita Stănescu – Nemernicia

Își pusese genunchii la gură,ochii plini de gene și-i ținea închiși,o auriturătrebuie că avea în iriși,și nici mâna nu-ndrăzneam s-o întindca s-o trag la subțioară,frica mi-era că depindde-o mucoasă de fecioară. M-am dat orb, m-am dus pe pluteși m-am dat că am plecatcând mirosul ei cel iutede la ușă m-a strigatși m-a-ntors spre așternuturicum se-ntoarce … Citește mai mult

Serghei Esenin – Îndeletnicire

Cu slove mici scrisoarea ta mă-ntreabăDe ce nu îți mai scriu, ce gânduri portDe la un timp sunt năpădit de treabăCerc spinii gândurilor să-i amortȘi mă frământ, mă zbucium fără pregetSă uit, ca luminat de lună nouăȚi-am sărutat sideful unui deget,Și ochii mari, îmbrobodiți în rouă!

Salvatore Quasimodo – Spațiu

O rază egală mă închideîntr-un centru de beznă,și zadarnic aș evada.Uneori cântă acolo un copilce nu-i al meu; scurt e spațiulși surâde de îngeri morți.Mă frânge. Iubesc pământulcare e bun chiar dacă pe el bubuie abisuride ape, de stele, de lumină;chiar dacă își așteaptă, rai deșert,zeul de suflet și de piatră.