Octavian Bilcescu – Cândva

Am fost cândva
numai o pereche de picioare.
Am respirat cândva
umai pietre
.
Am urât numai spinii
striviți
în propriul sânge.
Azvârlind zilnic
pumni goi
spre marele copac negru
acoperind ceea ce
umeam stele
.
Cândva.

Sensul versurilor

The poem reflects on a past state of being, characterized by hardship and a sense of alienation. The speaker recalls a time of suffering and struggle, marked by a feeling of being disconnected from hope and beauty.

Lasă un comentariu